Ziua de 26 ianuarie în care nostalgicii regimului criminal comunist îl plâng la Cimitirul Ghencea pe "cel mai iubit fiu al poporului" cu toate cã nici nu a fost îngropat acolo, este un bun prilej pentru a reflecta din nou asupra a ceea ce a însemnat "Epoca de Aur" și asupra rolului pe care Steaua l-a jucat în cadrul sãu.
Nu gãsesc introducere mai nimeritã decât urmãtorul citat din Jurnalul Național, a cãrui ediție de ieri a conținut un CD de colecție: Selecția oferitã prin CD-ul de astãzi s-a fãcut din douã discuri înregistrate, în epocã, de cãtre una dintre prestigioasele instituții artistice ale vremii Ansamblul "Doina" al Armatei Române. În cei 60 de ani de existențã, ansamblul "Doina" al Armatei române, înființat la 1 mai 1947, a reunit orchestrã simfonicã, orchestrã de muzicã popularã, formație de muzicã ușoarã, balet, grup de soliști vocali de muzicã popularã și ușoarã, formație de jazz, actori, regizori, coregrafi, formații de estradã. A participat la mii de turnee în țarã și strãinãtate, a obținut premii la festivalurile de gen, totalizeazã mii de ore de înregistrare. "Ceea ce este semnificativ pentru Ansamblul Artistic al Armatei, ne spune domnul Stelian Ungureanu, directorul de astãzi al Ansamblului, este faptul cã, în pofida tuturor încercãrilor la care a fost supus în cei 60 de ani de activitate, și-a pãstrat identitatea izvorâtã din filonul prețios al spiritului național, a promovat cu precãdere valorile cântecului și dansului românesc, a cultivat vocația spiritualã a artiștilor români înscriși la loc de cinste în tezaurul muzical, coregrafic și interpretativ românesc."
Câte asemãnãri sunt între Ansamblul Doina și Steaua București! Ambele au fost înființate în 1947, aproape în același timp, dupã model de la rãsãrit. Ambele au fost alãturi de sufletul românilor care au reușit sã vadã prin propaganda oficialã douã exemple ale spiritului românesc. La mintea criticilor noștri de azi, cântecele "Hora unirii", "Pui de lei" sau "Marșul lui Iancu" sunt probabil metastaze ale comunismului, la fel ca noaptea de mai de la Sevilla. Ei bine, dragi prieteni, ascultãtorii Ansamblului Doina și suporterii Stelei nu au fost militanți comuniști. Au fost cei care în urgia roșie ce a venit peste noi au gãsit o oazã în aceste douã manifestãri culturale ale Armatei. Un regim totalitar poate schimba multe lucruri într-o țarã. Poate pune la punct un mecanism represiv ca acela al Securitãții, poate promova pe posturile de conducere ale ministerelor numai oameni cu "origini sãnãtoase", dar nu poate transforma peste noapte, ca prin minune, soldatul venit dintr-o familie obișnuitã într-o mașinã comunistã fãrã conștiințã.
S-ar putea ca tinerii care azi rãspândesc, în ignoranța lor, mesaje de genul "no borders, no countries, no flags" sã spunã cã pot fi steliști și fãrã sã ținã la Armata Românã. Ei bine, nu pot... nu pentru cã așa spun eu, ci pentru cã Steaua este și va fi pânã la dispariția sa de pe acest pãmânt echipa Armatei Române. Nu e un subiect pe marginea cãruia sã dezbatem, ci un adevãr pe care cei care au crescut sãrind gardurile din Ghencea îl cunosc de foarte mult timp.
Sper ca în anul 2008 din ce în ce mai multã lume sã înțeleagã ceea ce înseamnã, de fapt, Steaua. Nu un simplu club al prezentului care nu mai are legãturã cu vremurile apuse, și nici un produs al lui Stalin așa cum încearcã unii și alții sã-i prosteascã pe naivi. Steaua înseamnã în sport naționalism românesc, spirit de luptã, și dorința eternã de afirmare a neamului nostru. Într-un film cu pionieri și macarale, Steaua a adus și omagii "genialului" din Scornicești așa cum și Ansamblul Doina a trebuit sã mai strecoare câte un "Marș de 1 Mai" în playlist. Așa erau vremurile și nu trebuie sã ni le ștergem din memorie, ci sã le înțelegem!
CITIUS, ALTIUS, FORTIUS!
greco
ok...
.