Scriu despre trecutul Stelei deoarece asta mi s-a cerut de organizatorii site-ului, oarecum consolându-ne cã amintirile ar putea fi pansamente la rãnile prezentului. Departe de a fi un paseist, care deabia așteaptã ca azi sã se refugieze în ieri, sufãr cumplit din cauza circumstanțelor în care un club de talie europeanã a fost îngrãmãdit în stãnoaga unui primitiv parcã aterizat din preistorie. Oricâte proteste, ironii, pamflete ai îndrepta înspre un om neinstruit, nu-i vei spori glagoria și nici mãcar nu va crește cu un centimetru în înãlțime.Un clovn-dictator a pus mâna samavolnic peste un land democratic încã din "timpul celãlalat" (exprimarea liberã a paselor Stelei Sevilliene, ce eșantion sublim de libertate, în cea mai feroce tiranie !).
Va trebui sã ducem o vreme(sper !) crucea asta nedreaptã, ca o cumpãnã în evoluția unei echipe cum multe n-au fost în uitata Europa de Est. Steaua a intrat în care de triumf în miezul Europei în 1986, dar generalii ei, buimãciți de Canal, Transfãgãrãșan și strânsul recoltei, sub presiunea unor bugete nevolnice postdecembriste, au comis greșeala impardonabilã, la presiunea unor ospãtari și neica nimeni sociali, de a abandona o "unitate de elitã" sportivã la voia sorții. Ciobanul din Pipera a intuit mina de aur din Ghencea și cine mai crede cã el doar a investit în fotbal îl suspectez de o naivitate înduioșãtoare. Deja a realizat beneficii de milioane de dolari în urma acestei acaparãri, pe fondul resemnãrii generale, iar nepriceperea sa cronicã la fotbal, cu episodul exponențial Hagi, mutã bulevardul Gloriei pe o ulița glodoasã din Pipera copilãriei.
ªi pe mine mã revoltã criza de management (aghiotanții lui Aghiuțã nu pot fi decât niște cârpe depersonalizate, cã altfel și-ar pierde locul de muncã), transformarea unor fotbaliști în niște sclavi (cât de umilit s-a simțit Zaharia, cu un randament bun de golgeter, eliminat din lot pe o toanã a patronului), lipsa unor contracte cu clauze ferme, care sã nu permitã unui bolnav sã se manifeste asupra destinului unor sportivi în funcție de crizele sale. Meritul supraviețuirii Stelei la nivel rezonabil se datoreazã strãduinței și talentului jucãtorilor, dar și aceștia sub "presiunea" conturilor grase n-au mai "murit" pe teren. Stilul vitezist al Stelei a fost îngropat de niște artizani ai defensivei excesive și vom ajunge la vorba lui Fãnuș Neagu despre un alt anacronic: "Angelo a ținut fotbalul nostru în loc cu peste 50 de ani".
În ultimii 5 ani Steaua n-a fãcut 10 meciuri memorabile, iar victoriile la scor au fost excluse din vocabularul ei. Bucuria de a juca înlocuitã cu jubilația nãtângã de a încasa. Cât de insultatã e inteligența noastrã, dacã Becal preia o "tinichea" (el care nu știe cine a marcat golurile din penalti la Sevilla) și peste noapte ajunge sã fie evaluatã la 200 milioane de euro ? Geniul, sudoarea, abnegația unor generații de fotbaliști extraordinari au fãcut ca dupã ani de la isprãvile lor memorabile Steaua sã fie acceptatã în G40, grupul incluzând primele 40 echipe europene ale tuturor timpurilor. Spiritul de revoltã m-a dus înspre agitația valurilor periculoase din larg, uitând de explicația ce v-o datorez.
Am 60 de ani(vârsta Stelei), am fost cândva un economist foarte bun(ca sã nu zic de elitã) în comerțul exterior, Becalii cimentului nu s-au lãsat pânã nu m-au eliminat din sistem, cu un cinism de care sunt în stare doar aceste lipitori ieșite dupã ploaia revoluției. Dacã nu gãseam refugiul în scris și în aceastã iubire de Steaua(îmi rãmãsese câteva idealuri, nu era totul pierdut !) aș fi luat-o razna. M-a impresionat inteligența și calificarea bãieților de la www.fcsteaua.ro și am acceptat sã vã plictisesc periodic, într-un mileniu al trãncãnelii. Închei cu o paradã de erudiție (m-a marcat și pe mine formidabilul Zapata), ca sã dau sens acestei cronici, un aforism de Lucian Blaga: "Cumplitã ereditate apasã pe Steaua noastrã". Asta sã nu uitați niciodatã...
Constantin Ardeleanu
de aceea nici nu va citesc articolele! Treziti-va si nu mai traiti din trecut , ce a fost a fost !