- FC Steaua: Cojocaru – Papp, Varela (Râpă 34), Toșca, Guilherme – Breeveld, Sulley Muniru – Ad. Popa, N, Stanciu (Hamroun 19), Chipciu – Tade (Tahar 82)
- Salvatorii calificării: Muniru, Hamroun și Tade
- Înregistrarea integrală a meciului
Nici nu știu ce să mai scriu după un astfel de meci. Pe scurt: o echipă debusolată, obosită fizic și psihic. O apărare de coșmar și o calificare de infarct.
Cum îți așterni, așa dormi. Steaua era să platescă scump și rușinos timing-ul inadecvat al transferurilor și lipsa de profesionalism în a reface axul central pierdut în iarna și vara lui 2015. În prostia lui, Becali a vrut să contruiască avionul din zbor.
Este și asta o metoda managerială, dar nu merge în fotbalul din EL/CL! Poate pentru meciurile din Liga 1 merge, dar nu aș băga mâna în foc. Pentru EL/CL îți trebuie experiență și siguranță, nu ciutănime „umflată” și experimentări cu plombe pe posturi prin convertiri. În UEFA nu mai sunt cei de la Pandurii, de exemplu, să le dai din degajare 3 pase la marginea propriului careu fără să te taxeze. Atunci Steaua a bătut fals cu 3-0, fără gol primit, pentru că au fost gorjenii impotenți să speculeze erorile mari ale lui Cojocaru și ale defensivei „încropite”. Acum Trecin a taxat-o prompt, și tot în aceeași perioadă de joc, primele 30 minute, în care Pandurii s-au întrecut în ratări uriașe! În minutul 20 slovacii aveau deja 2-0!
Golgota turului 2 era previzibilă:
- De la început primului stagiu de pregătire, pe 7 iunie, în articolul ” Steaua, cu Dumnezeu înainte! am scris: „Dacă nu rezolvă problemele de staff și lot în următoarele 10-15 zile, nu mai am speranțe nici la grupele Europa League.„
- După primul stagiu, pe 22 iunie, în articolul „FC Steaua cu destinul la urnele Champions League” am opinat: „În loc de concluzii. Pentru Mirel Radoi și staff-ul său pare a fi o misiune imposibilă atingerea acestui obiectiv principal. Trebuie să adune numărul de jucători cu care să formeze un lot de 25 „bun de UEFA”, să-i integreze pe cei vechi și pe cei noi în noua lui filozofie de joc și să-i aducă la parametri fizici optimi. Cam prea mult pentru un timp atât de scurt. Obiective realistice pentru 2015: calificarea în grupele Europa League și primăvară europeană (funcție și de șansa la stabilirea grupelor prin tragere la sorți). Bonus: Supercupa și grupe Champions League. „
- După al doilea stagiu de pregătire, când am văzut și strategia prefigurată la transferuri, am scris că Steaua nu va lua Supercupa și calificarea în grupele Europa League nu mai pare nici ea un obiectiv realistic.
De ce?
Steaua trebuia de la început să-și refacă urgent axul central cu titulari de EL/CL, nu cu „speranțe de viitor”:
1 portar – 1 fundaș central lângă Varela – 2 mijlocași centrali ofensiv și defensiv – 1 atacant.
În perioada de pregătire s-a văzut limpede. Steaua a luat 9 goluri în 4 meciuri din cauza portarilor și a lui Tamaș. În Supercupă la fel. Era clar că nici portarii, nici Tamaș nu erau de „titulari” și siguri, opozabili lui Arlauskis și Szukala. Să nu mai spun de mijloc. Dar Steaua nu a mișcat nimic în direcția asta. Mai mult, în ziua meciului cât un sezon a pus pe liber doi fundași centrali inainte de a aduce un titular în lot …
Cu meciuri tari din 3 în 3 zile, s-a făcut o vânzoleală în lotul Stelei ca la Gara de Nord în ajun de sărbători. Forfotă browniană la o tarabă în piață, nu ordine și planificare la un club de fotbal cu pretenții.
Așa s-a ajuns ca și în seara asta să joace în defensivă ca la Severin, gândindu-se că are sacii în căruță de la Zilina. Apărarea a fost același ciur de acum 3 zile, numai că de data asta a avut în față atacanți brazilieni de meserie, nu gorjenii cu plomba lor ofensivă Hora. Și aseară steliștii au avut mult noroc. Nu ar fi mirat pe nimeni dacă la pauză scorul era 0-4.
- Banca de rezerve: Niță – Râpă, Hamroun, Al. Tudorie, Vl. Mihalcea, Tahar, I. Neagu
Când în teren ai doar 1 fundaș central „de meserie”, iar pe banca de rezervă niciunul, dar acolo il ai pe Mihalcea (16 ani) care are doar câteva minute în Liga 1, nu poti emite pretenții de grupe UEFA Champions League. Accidentarea lui Stanciu, dar mai ales a lui Varela, era să pună bomboana pe coliva calificării și pe buzele steliștilor „Europa, Pa!”.
În repriza secundă a fost nevoie de adrenalina înjurăturilor lui Mirel de la pauză, de un șut „de nicăieri” a lui Muniru și un penalty executat slab și băftos de Tade, să-i mai aducă pe roș-albaștri în cărțile UEFA. Dar calvarul defensiv al Stelei nu s-a incheiat nici la 2-2. Deși eliminarea lui Rudic din minutul 74 părea o mană cerească, în ultimul sfert de oră Steaua mai putea primi lejer 2-3 goluri, nu doar unul.
Rămași în inferioritate numerică, și la scorul de 2-3, slovacii au ratat de două ori golul calificării în fața unei umbre de echipă Steaua, căzută cu fundul în propriul careu și atacată vreo 2 minute și cu portarul.
Ok, a ratat și Steaua, a avut și ea ocazii mari, dar jocul ei defensiv și de construcție, exasperant de vlăguit, îmi refuză să-i mai bifez ceva cu plus în ofensivă. Nu înfrângerea mă deprimă, ci perspectiva sumbră indusă de potența psihică, fizică și tehnică a echipei manifestată într-un meci dur de totul sau nimic.
Ce va urma? Chiar nu vreau să mă mai gândesc! Dumnezeu cu mila, că tot îl invocă non stop „cucernicul” prea guraliv Becali!
XRay