Așa cum am anticipat într-un articol precedent, rețeta românească de calificare reprezintă, în cazul Stelei, un element de actualitate. Meci decisiv pentru români în ultima etapă, victoria reprezentând unica șansă pentru a spera la calificare și mai depindem și de rezultatul meciului dintre Rio Ave și Aalborg. Trei într-una.
Având în vedere bafta providențială a Stelei, unii botezând-o pompos drept „destin european”, dar și faptul că Dinamo Kiev nu este o sperietoare în deplasare, nu m-aș mira ca să ne calificăm în primăvara europeană mai ales că Aalborg nu este o echipă pe care să pariezi 2 solist atunci când joacă în deplasare împotriva unei echipe imprevizibile cum este Rio Ave. Cu toate acestea, dacă se ajunge într-o astfel de situație, într-o grupă de Europa League în care te confrunți cu grupări de mâna a treia a Europei, lucrurile sunt clare, nu prea ai cum să emiți pretenții.
Se pot face multe comentarii în urma partidei din această seară. Sunt și eu de părere că a fost penalty în a doua repriză la Keseru, că meritam să marcăm măcar două goluri dar – ghiciți, fotbalul chiar se joacă pe goluri, iar danezii au fost singurii care au băgat beșica-n ațe. Bineînțeles, i-am ajutat și noi o țâră în timp cei ei nu au fost la fel de darnici.
Mi-a plăcut cum a pregătit Gâlcă acest meci, cred că în cazul lui este vorba și de ghinion și nici nu putem să sărim prea ușor peste faptul că au existat cinci fotbaliști care nu au putut juca în această seară. Mulțumim Mureșan pentru ce i-ai făcut lui Rusescu și implicit fotbalului românesc. Interesantă a fost rotația la construcția jocului, când Bourceanu, Sânmărtean și Tănase au pasat demarat construcțiile atacurilor steliste, iar combinațiile scurte, la firul ierbii, din prima repriză au fost nimicitoare pentru rudimentarii atacanți danezi.
Regret ghinionul pe care l-a avut Papp în faza din care a ieșit golul gazdelor, Paul a făcut o partidă bună în această deplasare, la fel ca și Luchin care a jucat bine pe dreapta. Din nefericire pentru noi Paul a alunecat atunci când nu trebuia și așa a fost posibil ca gazdele să înscrie un gol în poarta excelentului Arlauskis. Din păcate jocul lui Sânmărtean nu a fost la fel de bun ca în alte meciuri și s-a văzut o cădere în repriza a doua, probabil fiind vorba de oboseală. Cu toate acestea, incursiunile lui Lucian din ultimele zece minute au adus panică în careul advers. Nu putem omite ghinionul pe care l-au avut roș-albaștrii, aceștia având șansa să egaleze la ultima fază de joc, atunci când unicul atacant stelist care a făcut deplasarea în Danemarca, a lovit mingea cu capul de la 4 metri de poartă, aceasta trecând la o distanță apreciabilă pe lângă stâlpul din dreapta portarului Nikolai și ceva cu Lalasăn.
Îndrăznesc să scriu că, dacă roș albaștrii nu se vor califica în urma jocurilor din ultima etapă, această calificare s-a pierdut la meciul din Portugalia, atunci când, jucând împotriva celei mai slabe echipe, românii nu au reușit să învingă ba, mai rău, erau să plece învinși de pe teren.
Il Soldatino