Etapa a 5-a a play-off-ului a început surprinzător. Craiova, pe care Steaua a învins-o fără drept de apel, a bătut măr o echipă care le-a scos păr alb steliștilor din teren, din tribune și din fața televizoarelor. Parcă jucau alte echipe… La Ovidiu, echipa care îmi plăcuse cel mai mult în acest play-off a fost anihilată de CFR-ul Bursucului, care părea că-și pierduse suflul în meciurile precedente. Ciudat…
Două rezultate care complicau situația. Dacă până acum vedeam Steaua campioană și CFR luptând din greu pentru locul 2 cu Viitorul, iată că trecusem la alte calcule, mai ales că Iașii și Astra par să acuze șocul nesiguranței financiare de la echipe.
Vânătorul de elefanți s-a plictisit de fotbal, asta e clar. După ce și-a vândut cei mai buni jucători, l-a prostit pe Eddy Iordănescu să accepte să antreneze ce-a mai rămas. O comparație cu ce lot avea Astra pe vremea cimpanzeului roz și ce are acum ar fi făcut pe oricine să întrevadă un picaj zdravăn. Dar, spre lauda lui, Eddy a făcut treabă bună, chit că era faultat de patron cu orice ocazie. S-a calificat pentru play-off, spre deosebire de o echipă aflată într-o situație mai bună. (Știți care, aia cu lot bunicel, antrenori nebătuți la cap de un patron cu probleme infinit mai mari prin alte părți. Numai că acum se zbat să devină campionii play-out-ului. Poate se dă vreun decret să-i trimită direct în finala cempionzligii pentru care se pregătesc de… de… am uitat de când.) Până șa urmă, Eddy a cedat nervos și i-a spus ”pa!” baronului de Giurgiu. Rezultatul l-ați văzut aseară, când Steaua a călcat în picioare echipe care i-a provocat o grămadă de necazuri în ultimii ani. Astra a ajuns o stea căzătoare…
Un joc bun, în care n-a mai apărut lehamitea aia care-i cuprindea pe băieți de cum intrau pe teren. Am văzut, în sfârșit, fragmente din ceea ce ar trebui să joace Steaua noastră meci de meci. Că, zău, m-am săturat să pierdem puncte prostește. Nici nu mai vreau să mă gândesc cum ar fi arătat clasamentul acum fără sincopele cu care ne-au obișnuit Budi&co.
O primă repriză mai echilibrată a fost decisă de mărinimia piticului Avram, care ne-a cadorisit cu un penalty pe care Bizonul l-a transformat cu multă siguranță. Acum, dacă mă gândesc, să fi fost mai atent, arbitrul ar fi acordat lovitură liberă de la marginea careului. Și Budescu era acolo… Rușinea aia de arbitru mai greșise până atunci și avea să mai fluiere aiurea și după aia, dezavantajând ambele echipe, parcă mai mult pe ai noștri, permițând jocul dur al lui Stan sau Urko Vera. Slavă Domnului, asta n-a influențat rezultatul, diferența dintre cele două echipe a fost uriașă, repriza a doua putând intra în istoria campionatului prin scor, dacă steliștii ar fi fost mai serioși, mai concentrați. Cred că s-a ratat cât pentru 5-6 meciuri.. Bălgrădean a reușit să mă convingă că m-am îndoit degeaba de justețea aducerii lui la echipă. Fără el, neglijențele din apărare ne-ar fi putut costa. Mai ales penalty-ul apărat, chiar și la 3-0, trebuie aplaudat. Așadar, ratări în atac, gafe în apărare, vedeți că tot am găsit cusururi? Chiar și după o victorie atât de clară… Dar ce să mai zic, că, după nu știu câte pronosticuri care nu mi-au ieșit, de data asta am prezis scorul exact. Dar tot nu mă apuc de pariuri, că precis o zbârcesc…
Remarcabil, din nou, Pintilii, care și-a încununat evoluția cu o torpilă trimisă în poarta lui Iliev, șut pe care nu-l vom uita multă vreme. Buni mi s-au părut Man, Tănase și Popescu, periculoși în atac Benzar și Marko, care însă au mai zbârcit-o în apărare, ca și Planić și Bălașa, de altfel. De Budescu, știți, nu-mi place să vorbesc, dar tot i-aș bate nițel obrazul… Gnohere s-a zbătut, de altfel în nota echipei, care a practicat un pressing incomod pentru adversar.
Una peste alta, am mai uitat și noi de meciurile alea chinuite, la care am tremurat până în ultima clipă. Am văzut faze frumoase, șuturi multe, păcat de ratări. Un scor fluviu i-ar fi speriat și pe ceilalți adversari… Am rămas pe primul loc, acolo unde sper să văd Steaua și la sfârșitul campionatului. Acum depinde și de buturuga mare de care ne-am împiedicat mereu – GgB. Ce poți să zici când îl auzi: ”Vând pe oricine dacă vine ofertă. Când primesc bani pe marfă, eu vând.” Păi, după vorbele astea, cui să-i mai ardă de ceva? Or începe și ei, mai pe șest, niscai tatonări…