Cronica „cusurgiului”: Steaua vs. Dinamo

Nota Redacției: Din dragoste și prețuire am decis să încadrăm savuroasele  cronici ale colegului nostru de „suferință roș-albastră”, Andrei Sava,  într-o rubrică specială intitulată Cronica „cusurgiului”, cum el însuși se mai autodefinește uneori în glumă. Tot în spirit de glumă și am preluat și noi ideea pentru titlul rubricii, altfel Andrei Sava este un om normal, echilibrat și obiectiv care scrie cronici excelente. Și nu numai cronici. Chapeux bas, maestre!

Cum fu, bre?

Păi, cum să fie? Marko marcă și Budi buli penalty-ul…

Trei puncte, victorie împotriva lui Dinamo, ce altceva să-mi doresc? Un joc mai bun, mai mult fotbal, desigur… Doar știți că-s cusurgiu…

Coregrafii se mândreau cu palmaresul ultimilor doi ani. Deh, în ultimele 12 partide reușiseră 5 victorii și 6 remize… Singura emoție pe care o aveam era… Kovács, un arbitru care adesea ia decizii ciudate. Dar, slavă Domnului, a avut o seară mai reușită, micile erori neinfluențând decisiv meciul. Paradoxal, poate, dar Dinamo a jucat aseară mai bine decât în alte meciuri în care a reușit să smulgă remize sau chiar să ne învingă. E clar că Nemec și ai lui și-audepășit condiția și au contribuit la un meci echilibrat, câștigat foarte greu de ai noștri.

Dinamo a început mai bine, se pare că le-a priit odihna suplimentară oferită de… ciclonul care n-a fost. Steliștii atacau, dar la fel de haotic și ineficient cum, din păcate, ne-au obișnuit. Dinamoviștii profitau de momentele în care apărătorii Stelei avansau pentru a sprijini fazele de atac și au avut câteva ocazii de a deschide scorul. Benzar a fost adesea depășit în apărare, părând mai util în fazele de atac. Noroc cu Planić și Bălașa, mai siguri ca în alte meciuri, și, bineînțeles, cu Niță, care a parat o minge a lui Nemec pe care scria gol…

Golul lui Momčilović a adus un pic de liniște, mai ales că a fost urmat, după numai câteva minute, de o superbă fază care a curs șnur, dar Coman n-a nimerit poarta… Emoțiile au revenit după splendidul șut al lui Mahlangu din finalul reprizei, care a lovit bara, și ratarea lui Hanca din startul reprizei secunde. Și mi-au revenit în minte ghinioanele ultimelor doi ani în meciurile cu Dinamo…

Dar Steaua a preluat inițiativa și a dominat aproape total restul meciului. Plusul de prospețime al dinamoviștilor dispăruse… Și a venit penalty-ul. La 2-0, cu un sfert de oră până la final, meciul ar fi fost jucat. Dar Budescu, tocmai el, ratează incredibil. Atâta mai lipsea, să egaleze câinii… Dar ar fi fost prea mult pentru echipa din a doua jumătate a clasamentului. Așa că victoria la limită ne aduce tot atâtea puncte ca un 6-0, de exemplu, Rămânem în coasta CFR-ului, gata să ajungem acolo unde ne e locul: în frunte! Dar, mai întâi, avem un nou meci în Europa…*

***

P.S. După meci, dinamoviștii s-au plâns de ghinion, că Steaua a înscris din fază fixă, altfel ioc ocazii.

Zice Breleantu`:”A fost un meci disputat… un punct era mai echitabil. În afară de cornerul ăla şi golul, Steaua nu a avut nicio ocazie.”

Hop și Miriuță: ”Au avut primul şut în minutul 30, am primit un gol din fază fixă… Steaua nu a fost cu nimic mai bună decât noi astăzi.”

Păi, ia să vedem ce zic statisticile, stimabililor:

P.P.S. Nu pot să nu pomenesc de coregrafi. Că doar Dinamo are de-ăștia… Auziți la ei: ”Ca Avram Iancu suntem toți”. Nici acum nu pot să pricep ce treabă are Avram Iancu cu zurbagiii din PCH sau mai știu eu ce haită. Măcar versurile lui Păunescu sunau ”CĂ Avram Iancu suntem toți”. Dar și eu m-am întrebat ca și peluza stelistă, care a afișat prompt: „Voi, ca Avram Iancu? Mai bine priviţi spre bancă.” Adică acolo unde se afla românul care a jucat 9 meciuri în tricoul naționalei maghiare…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 25 Sep 2017

Steaua noastră

Căpitanul de la Sevilla, de Fane Iovan e vorba, desigur, a anunțat că au început lucrările de reamenajare a stadionului Ghencea. Stadionul cui? Al CSA Steaua, desigur… Un stadion de circa 30.000 de locuri pentru o echipă care nu poate urca mai mult de liga a 3-a. Sau, mai știi, o fi vreun Becali (nu mai Gigi, ci mai gigea), mai pe gustul lui Tălpan, care abia așteaptă să bată palma cu ghinărarii…

Bre, și ce frumos ar fi fost ca ambele părți – Armata și GgB – să înțeleagă că tot frecușul e în dezavantajul lor.

Păi, spuneți și voi, de ce e împărțit în două norodul stelist – tălpanii și gigiștii, care nu ezită să se atace unii pe alții cu expresii luate de pe la corsicani și coregrafi? E vina comună a clubului Armatei și, mai ales, a căposului de la Palat. O luptă surdă între două tabere care ar trebui să împărtășească același ideal.

Faceți un efort de imaginație și închipuiți-vă cum ar arăta Ghencea prin colaborarea dintre potența financiară a unui GgB cu capul pe umeri și clubul sportiv care a adus atâta glorie României în cele șapte decenii de existență. O mică bijuterie de stadion, cu cele mai moderne dotări, mai mereu plin, cu terenuri de antrenament pentru echipa mare și pentru atât de dorita Academie…

Dar, deh, suntem în România și, se știe, e mult mai ușor să faci praf ceva, decât să te străduiești să faci totul mereu mai bine, nu?

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 23 Sep 2017