Cine-a pus cârciuma-n… sport. „Ultrașii” fără bilete.

Titlul original: „Microbistul pasiv merge la bar în echipament sportiv ca să vadă meciul”

Culmea microbismului – să fii pasiv, adică nici măcar să nu mergi la meci, dar să-l urmărești dintr-un fotoliu de bodegă, echipat mai ceva ca pe stadion.

Ori că nu are bani de bilet, ori că e prea comod ca să își miște fizicul super antrenat prin flexiuni la canapea, budă și scaunul din bucătărie, sau bicepșii îngroșați de ridicatul halberelor de bere, microbistul pasiv este la fel de pătruns de spiritul acestui complex și inteligent sport, ca și cel care merge regulat la meci. Încă mai păstrează reminiscențe de mușchi de pe vremea când juca fotbal la ora de sport, ori pe maidan, la țară, însă, cum se spune, haina îl face uneori pe om, în cazul de față, treningul, adidașii, cramponierii și jambierele din dotare. Ce haz are să stai acasă și să-ți terorizezi familia ori vecinii, răgând singur ca boul, fără satisfacția de a împărți această experiență fantastică cu cineva?

O tunsoare regulamentară cu nr. zero sau 1, precum și ceva tatuaje indigo cu pasta de pic, cu chipuri deformate hidos, probabil în scopul de a-și timora adversarii, fac din microbistul pasiv un personaj de temut.

Odată ajuns într-un local (bar/bodegă/terasă), identifică imediat LCD-ul cel mai mare și camarazii cu care va suferi trup la trup, suflet la suflet, timp ce cel puțin 90 de minute, cât durează tortura fugăririi sau mimării fugăririi bășicii pe teren (apropos, propunem schimbarea denumirii canalelor de sport în ProFotbal, DigiFotbal, EuroFotbal, nu de alta, dar ponderea acestui, să zicem, sport, e de 92% din emisiuni, restul e gargară).

Microbistul pasiv în trening de firmă va înhăța telecomanda, cu dușmănie, va seta volumul la maxim, indiferent câți oameni mai sunt prin preajmă, își va regla propriul volum la răgete astfel încât să poată acoperi nu doar sunetul meciului, ci și pe coechipierii de zbierat, va da ochii peste cap, teatral, va bate cu pumnii în masă la fiecare puseu de tensiune, va sparge o scrumieră, ceva și va face sex normal/anal/oral, va urina, scuipa și defeca pe/cu fiecare mamă, tată, frate, altar, cruce și dumnezei ce-i vor veni în minte la fiecare fază nașpa și rateu, adică din 10 în 10 secunde.

Pentru el, fiecare căcat de meci, fie și de divizia F, e meciul vieții, e ceva vital. Nu l-ar rata nici mort. Microbistul pasiv de bar este un erou. Rar se întâmplă să fie chemată Ambulanța să-l ia pe targă, la crizele pe care le face și la efectul de sevraj după manelele de care trebuie să se dezică timp de 90 de minute. Sare în picioare, se înroșește, bubuie, explodează, i se umflă venele, îi țâșnesc ochii din orbite, își dă cu pumnii în cap, tropăie, dar nu se dă bătut, probabil că are un sistem de refulare bazat pe călcat iubita sau nevasta în picioare, la întoarcerea acasă. Probabil, că sportiv ce este, fute șuturi prin borduri și înjură apoi de durere. Nu deranjați cumva în timpul manifestărilor sale celor mai profunde un astfel de sportiv pătruns până la măduvă de efervescența sportului suprem! Riscați să fiți desființat fizic, ori să-l traumatizați, rupându-l brusc din transa în care a intrat, de cauza vieții lui, pentru care poate să stea pământul în loc, să-i fie copiii călcați de mașină, iubita violată de 7 vasluieni, mama să sară în aer cu butelia, dar nu-i răpiți această bucurie de dimensiuni galactice, rațiunea sa de a fi, momentul lui de glorie.

Scris de Kay Jay pentru site-ul defecți.ro

Nota Redacției

Sunt multe baruri cu tematică sportivă, care devin mereu neincăpătoare, atunci când se dispută un meci de fotbal. Aceste baruri, create special pentru acest gen de clienți, au prevăzute în design plasme mari, unde se poate vedea foarte bine evenimentul din toate unghiurile. Într-un bar sport, vei găsi mereu astfel de plasme, multă bere, alături de ceva de ronțăit. Ideea de marketing a fost importată și la noi din vest. Sunt astfel de baruri în aproape toate orașele tării. Dacă afară au avut o explicație, numărul fanilor fiind mai mare decât capacitatea stadionului, la noi nu e cazul. Stadioanele provinciale și din capitală sunt pustii… Nu este un proces de intenție, ci realitatea unui trend. De socializare sportivă în grup restrâns, aproape privat. Câteva locații din București.

• Bar Golazo
• Stadio Sports Bar
• Halftime. Barul îi găzduieşte pe membrii fan clubului Liverpool România.
• Team Pub
• ShooterVille
• Champions