E greu să fii fin… Finu` Mirel și finu` Massimo au cam băgat-o pe mânecă. Nașu le-a promis marea cu sarea, iar ei tre` să joace cu Carp, Enceanu, Grădinaru și Mihalcea. Noroc că nici CFR-ul nu mai e ce-a fost, doar Balaj a mai rămas om de bază. Pe-ăștia cred că-i băteau și Inverness. Numai că Steaua, cu Iancu și Tahar, cu Neagu și Hamroun n-a fost în stare. Și-uite-așa ajunge omu` să aprecieze până și returul cu slovacii…
Facem noi haz de necaz, da` treaba-mi pare groasă. Tare mi-e că, acu`, la-nceput de campionat, infirmeria-i cam plină la Steaua, dacă băieții nu rezistă ritmului de două meciuri pe săptămână. Nu știu ce și cum, de-aia nici nu-i acuz pe fini că au băgat aseară commando-ul căpitanului Niță, sigur că meciul cu partizanii impunea, poate, un meci de antrenament cu mândria Arghialului. Bine, dar ăia de-au jucat aseară nu sunt schimbul de nădejde, viitorul de aur, speranța în hegemonie? Nu trebuiau să mănânce jar și să-i arate lu` nea Gigi că nu risipește dota fetelor pe niște pezevenchi? Acu-i înțeleg și pe ei, că mulți nu se știau decât de la miuțe și de la ”măgăruș”, da` or`ș`cât… Că doar aveau steaua pe piept, aia-n opt colțuri cu care ne-a procopsit patronu`…
Bre, nici haita, cu bizonul Gonoree-n frunte, nu joacă mai bramburit ca unșpele-aruncat în luptă de comandanții armiei roș-albastre. Da` dacă bara aia din final era un picuț mai sus? Era tristețe maximă, v-o zice moșu`… Așa mai am puterea să mă râd, să mai trag speranță că miercuri se schimbă kalimera, că Stanciu, Chipciu sau Breveld mai prind câte-un șut de-ăla, că Tadé ne mai dă emoții cu-n penalty, că Toșca n-o mai pasa precis la adversar, să-mi stea inima-n loc…
Bine, Da` voi osu` când îl puneți, băieți? Da` fotbal când vedem și noi, Mirele? Că de bambilici ne-am cam săturat!
Autor: Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray