ANII

Razboiul stelisto-stelist a ajuns in acea faza in care mi-am dorit mereu sa NU ajunga: la dispute juridice. Cand pui unui judecator in brate misiunea de a extrage, ca un chirurg, palmaresul unei echipe (ceva ce niciun chirurg n-ar putea face, pentru ca palmaresul e un intangibil…ca sufletul), atunci stii ca batalia e ca si pierduta.

De aproape 2 ani de zile vorbim despre “marca”, “palmares”, “continuitate sportiva”. Fiecare tabara sapa transee, din ce in ce mai adanc, convinsa ca are dreptate. Nu spun ca suntem in situatia unei dreptati solomonice, in care fiecare tabara are dreptate, pentru ca suntem totusi in unul din acele cazuri rare, rarisime, in care numai unii pot avea dreptate. Echipa de fotbal Steaua e numai una.

Lacatus a negociat cu CSA-ul si demareaza proiectul unei echipe de fotbal a Armatei care se va numi Steaua Bucuresti, pentru ca CSA-ul detine marca Steaua Bucuresti. Intre timp, inteleg din presa ca sunt pornite litigii de catre CSA prin care clubului de fotbal Steaua (ala care exista acum, FCSB cum ii zic unii, adica ala patronat de facto de cioban…la fel de bezmetic ca intotdeauna) sa i se interzica folosirea denumirii Steaua (o consecinta logica a detinerii marcii Steaua de catre CSA, asupra careia avertizam inca de acum 2 ani, cand unii repetau ca papagalii frazele ciobanului cum ca marca inseamna doar “un desen”).

Intre timp, razboiul fratricid dintre suporterii stelisti – fiindca toti sunt suporteri stelisti, sa nu ne amagim, macar daca ne gandim ca acum 2 ani si jumatate erau toti pe acelasi stadion (care nu era Ghencea…) sustinand aceeasi echipa – a atins cote paroxistice. E un fapt de viata, intotdeauna razboaiele dintre frati sunt cele mai dure si mai urate. Fiindca am prieteni buni care sustin cauza CSA-ului, imi mai apar din cand in cand in newsfeed-ul de pe facebook postarile contului Steaua Libera. Cateodata le mai si citesc. Niciodata pe site-urile dinamovistilor sau ale rapidistilor nu s-a vorbit cu atata ura despre suporterii actualei echipe de fotbal Steaua. Ura in stare pura e un lucru rar…macar si ca experiment antropologic sau sociologic merita s-o observi cateodata.

Tabara secesionista rescrie intr-o veselie trecutul. Brusc, e bine ca Steaua (aia adevarata, aia a lor) sa aiba putini suporteri. Conteaza calitatea si nu cantitatea. Nu conteaza ca, vreme de 20 de ani, asta era de fapt atuul Stelei, ca era cea mai iubita echipa din tara. Acum conteaza sa ramana doar ei, cei 500-1000-2000 de fideli. Brusc, nu ne dorim performante la Steaua, pentru ca Steaua e o stare de spirit, nu depinde de performante. Asta e adevarat doar daca facem abstractie de zecile de meciuri la care tabara secesionista ii chema la ordine pe jucatori dupa un rezultat prost, sub pretextul “bai mercenarilor, aici este Steaua, baaa!”. Brusc, “Steaua suntem noi” nu mai e un slogan metaforic, desemnand poporul stelist in raport cu conducerea inepta a clubului de fotbal, brusc el de fapt inseamna chiar ceea spune: Steaua sunt numai ei, cei 500-1000-2000! Desigur ca, in partea cealalta, tabara “Remain” (cata a mai ramas… in orice caz, nu pe stadion) l-a luat in brate pe cioban si, blestemand secesionistii, descopera ca trebuie sa zicem mersi ca ciobanul tine Steaua in viata, altfel ajungeam ca Rapidul sau ca Timisoara.

(De fapt, zic eu, din multe privinte suntem mai rau decat Rapidul sau Timisoara…)

Ce sa mai, pare ca nu mai pot exista suporteri ai Stelei “FCSB” care sa fie si anti-Becali. Si nici contestatari ai lui Becali care sa tina totusi cu Steaua “FCSB”. Desi, ca unul care nu rescrie trecutul ci doar si-l aminteste, mi-aduc aminte bine ca si secesionistii si eu eram fix in aceasta tabara acum nu multi ani…

Durerea mea ramane una singura: daca ne vom judeca, asa, ca la usa cortului, pentru marca si palmares, as vrea macar ca un capat de cerere sa ii ceara onoratei instante sa delibereze cu privire la un punct specific: ce se intampla cu anii 2003-2014? Pentru ca eu, care am trait acesti ani alaturi de Steaua, nu mai inteleg deloc cum a fost cu ei. Au fost sau n-au fost? Si daca n-au fost…ce-a fost?

Pentru ca daca aia n-a fost Steaua…

• Atunci Mihaita Nesu n-a jucat niciodata la Steaua si, chiar mai rau, el n-a scos niciodata cu genunchiul o minge de pe linia portii in minutul 92, care a dus Steaua in semifinalele UEFA, in dubla europeana cu Rapid…
• Atunci facliile de pe “Lia” (pe vremea cand inca era Lia) nu s-au aprins niciodata pentru Steaua, pentru calificarea dupa 10 ani in Liga Campionilor…
• Atunci Marius Lacatus nu a calificat niciodata Steaua in Liga Campionilor ca antrenor. Si nici Hagi…
• Atunci Peluza Sud Steaua nu s-a nascut pentru Steaua in anul de gratie 2005…
• Atunci atatea coregrafii de exceptie, cu scripeti din Derby, cu mingea de fotbal veche, cu “Old number 7 is back”, cu cavalerul atacand cetatea cu Valencia, cu spray-ul indreptat spre rapidisti, cu “razboaie adevarate, toate de noi castigate”, cu “Mori Javra”, nu au fost facute pentru Steaua…
• Atunci suporteri stelisti nu au fost impuscati si alergati cu caii prin Bucuresti in 20.09.2006…
• Atunci atmosferele senzationale cu Villareal, Valencia, Halmstadt (va mai aduceti aminte? La Sud?), cu Timisoara la titlul din 2005, de la Brasov dinainte de meciul cu Timisoara (ce deplasare!…), cu Dinamo in finala Cupei de la Brasov si in general din atatea si atatea derby-uri, inclusive cele de trista amintire din 2007 (2-4), din 2009 (0-1 in Ghencea, Torje), din 2011 (0-1 in Ghencea, Tamas…) – TOATE ASTEA NU S-AU INTAMPLAT PENTRU STEAUA

As vrea deci ca onorata instanta sa delibereze ce s-a intamplat cu toti anii astia si cu toate care-au fost in ei, bune sau rele. Si daca ajunge instanta la concluzia ca anii astia apartin de fapt echipei pe care a infiintat-o CSA-ul acum, macar sa ne spuna. Sa ne gandim apoi fiecare dintre noi, in liniste si cu seriozitate, cum sa facem sa fie asa cum zice cantecul – “anii cei mai buni sunt cei care-o sa vina…”

Ovidiu