În comentariile recente de pe fcsteaua.ro au apărut opinii pertinente pe tema celor care au venit vedete de la echipele lor, dar nu au confirmat la Steaua. „Degeaba au confirmat la echipele mici (Alcenat si company) dacă la Steaua nu au confirmat. Alcenat avea salariu uriaș și juca la alibi. Steaua e un malaxor de jucător si doar cei cu talent si rezistenți la presiune rămân”, a pus punctul pe „i” Joga Bonito.
Până și „supremul” a declarat că la Steaua nu este suficient să fi foarte bun, ci trebuie să ai și o structura psihică rezistentă la presiunea meciurilor jucate numai la victorie și să nu-ți tremure picioarele de teamă de a nu greși. De fapt, prin selecția asta „naturală” în mediu roș-albastru, fără să se uite la banii dați pe jucătorul care nu a confirmat, Becali a ținut Steaua în fruntea României fotbalistice din 2003 până acum.
O confirmare explicită și emoționantă o dă și fostul decar și căpitan al Stelei într-un interviu publicat azi în Gazeta Sporturilor. Cristi Tănase a vorbit despre cât de greu este să evoluezi la formația roș-albastră. O realitate pe care noi îl trăim numai în imaginație. Altfel ne-am măsura aciditatea criticilor și jignirilor la adresa jucătorilor care rezistă la Steaua și fac performanță în raport cu celelalte cluburi din România.
„La Steaua am fost arătat cu degetul de mă durea carnea. De multe ori mă gîndeam că orice aş face, oricum voi fi fluierat. Mă criticau? Puțin spus. Un stadion întreg mă înjura! În sufletul meu, sufeream şi mă consumam, că nu eram eu cel mai slab, însă doar pe mine pica.
Nu m-am gîndit să mă las de fotbal, îmi tot spuneam că va fi bine, că va urma o perioadă mai senină, am trecut peste atîtea momente grele de nu le mai ţin numărul. M-am ajutat eu, dar şi familia. Ca o glumă, ai mei îmi ziceau: «Hai că ai jucat bine!», chiar cînd o făceam slab, însă eu ştiam care e adevărul, dar mă ajuta faptul că mă susţineau.
Dacă vezi cîţi fotbalişti buni n-au reuşit şi au picat la Steaua, realizezi că e cea mai mare presiune din ţară. Acolo nu ai timp mult să arăţi cine eşti şi dacă ai valoare. Eşti în focuri, n-ai jucat bine, poftim pe bancă! La o echipă mică nu se vede dacă eşti slab 2-3 meciuri. Dar Steaua e cea mai iubită, cea mai vîndută, are un renume, şi o dată cu faima de a îmbrăca tricoul campionilor, trebuie să plăteşti şi preţul de a fi fluierat dacă nu joci bine!„, a declarat Cristi Tănase pentru Gazeta Sporturilor.
Tănase a fost un monument de rezistență la stres. De-a lungul timpului au fost mulți jucători stelisti înjurați în mod constant de suporteri. Unii pe bună dreptate, alții doar pentru că aveau atașată o etichetă de care nu au mai putut scapa. Printre ei a fost și Tănase. A debutat nefericit la Steaua, ca fotbalist și ca imagine, făcută varză prin tabloide în compania unor fufe patentate, dar a plătit la greu și tributul de a fi feblețea lui Becali, pe când latifundiarul era în plin război cu ultrașii.
Anii au trecut și treptat Tănase și-a upgradat atitudinea sportivă și extrasportivă. A fost convocat în mod constant la lotul național, a devenit titular de drept la Steaua în viziunea antrenorilor perindați în Ghencea și s-a bucurat de respectul unanim al colegilor de echipă, în ciuda unei campanii negative dusă de presă și de o parte a suporterilor. A fost decisiv în unele meciuri cheie. Nu a marcat multe goluri, dar fiecare realizare a sa a fost de generic. Toate astea l-au propulsat și în rândul căpitanilor Stelei, însă de injurături tot nu a scăpat, pentru că ducea în spate crucea imaginii de la inceputul stelist și eticheta de Dodel favoritul patronului.
Până a plecat, Tănase a rămas un lider respectat în vestiar, chiar dacă din exterior nu părea așa pentru toată lumea în oglinda strâmbă a presei. A fost un simbol al echipei, prin vechime, caracter, rezistența la stres și atitudinea față de Steaua. Niciodată nu s-a plâns în presă că vrea să plece, dar nu este lăsat. De fiecare dată și-a prelungit contractul fără tam-tam, deși putea să plece liber de contract, ca atâția altii.
Și-a dus cu stoicism eticheta și rucsacul, cu bune și cu rele, printre tone de caterinci și injurături, dar niciodată împotriva interesului echipei. Întotdeauna interesul echipei a fost mai presus decât orgoliul lui rănit de „Te miri cine”.
