Mâncătoria la români și invidia roș-albastră. Alin Stoica vs Nicușor Stanciu

Fostul decar al steliștilor, Nicușor Stanciu, a fost supus unui tir cu publicitate negativă de doi români steliși, încă dinainte de a ajunge la Anderlecht. O fostă glorie, Ladislau Bölöni, și odrasla unei foste glorii, Alin Stoica. Însă cel mai virulent a fost Alin Stoica. După câteva reprize de critici, Stanciu a răspuns recent, ceea ce a stârnit și o reacție a editoraliștilor din presa românească sportivă, Radu Paraschivescu și Ovidiu Ioanițoaia. În finalul articolului vă prezentăm și cele două editoriale.

Ce a declarat, printre altele, Alin Stoica despre Stanciu: ”Nu este un număr 10 în adevăratul sens al cuvântului. Nu e stilul lui să rezolve momentele importante ale unei partide. Nu trebuie supraestimată valoarea lui. În România, dacă au o perioadă bună şi ai marcat un gol frumos, eşti noul Hagi. Stanciu nu a confirmat încă, nici în Belgia, nici la echipa naţională şi nici la nivel european. Trebuie să aşteptăm. Când va câştiga titluri şi premii individuale, atunci îl putem considera un semi-zeu”.

Notă: Realitatea îl contrazice pe Alin Stoica. Pe lângă premii individuale, 2 titluri și 2 Cupe cu Steaua în România, la numai 24 ani, Stanciu a performat și în Belgia.

• Stanciu a cucerit titlul de campion în Belgia.

• În Europa League a avut o evoluție foarte bună cu 4 goluri și 3 assisturi, fiind ales și jucătorul săptămânii. O statistică realizată de cei de la Opta îl plasează pe mijlocaşul lui Anderlecht pe locul 2 în topul fotbaliştilor care au tras cele mai multe şuturi în sezonul european. Stanciu are 40 de şuturi expediate spre porţile adverse, fiind depăşit doar de Cristiano Ronaldo care a tras de 56 de ori. Pe locul 3 se află Talisca de la Beşiktaş, cu 39, iar Messi şi Pogba, cu câte 38, încheie Top 5.

• La națională a marcat 6 goluri în 14 prezențe, pe când Alin „0” goluri în 13.

Vorbele lui Alin Stoica nu i-au picat bine lui Stanciu, care n-are o explicaţie pentru ele: ”Am vorbit cu Alex Chipciu despre asta, românii spun mereu lucruri urâte despre noi. La fel şi Stoica, pe care nu-l cunosc personal. Aş vrea să-l întreb de ce spune astfel de vorbe urâte despre mine, dar până la urmă nu e problema mea. Am câştigat trofee cu Steaua şi am deja un titlu cu Anderlecht”, a declarat Nicolae Stanciu, într-un amplu interviu acordat celor de la DH.be.

„Numărul 10 corespunde stilului meu de joc. Antrenorul m-a pus în banda stângă încă de anul trecut. Am discutat cu el despre asta, i-am spus că nu mai jucasem vreodată acolo, dar că eram pregătit să o fac dacă asta dorește. Nu-mi stă în caracter să fiu în lumina reflectoarelor. Nu sunt un om de 10 milioane de euro. Am costat 7,8 milioane de euro, iar suma poate crește cu încă două milioane în decurs de cinci ani.

Am citit că domnul Boloni ar fi spus că nu merit această sumă și că Steaua a făcut bine că m-a vândut. Românii mereu spun lucruri negative despre noi. La fel și Alin Stoica, pe care nu-l cunosc personal. Nu este problema mea, am câștigat titluri cu Steaua și am luat unul deja și cu Anderlecht”, a mai spus Stanciu și pentru Dolcesport.

Nici Loţi Bölöni nu l-a menajat pe Stanciu. Fosta glorie stelistă a afirmat că Becali a reuşit să-i păcălească pe cei de la Anderlecht, deoarece Stanciu nu este jucător de 10 milioane de euro. Ironia sorţii, Stanciu va juca împotriva lui Bölöni chiar în prima etapă din Belgia, cu Antwerp, echipă la care fosta glorie a ajuns în această vară.

Stanciu spune însă că se bucură că Loţi Boloni a revenit în Belgia: ”Nu va fi o revanşă, dar sunt fericit că dl. Bölöni a venit în Blegia. El ar putea să aducă aici alţi români în perioada de transferuri”.

Alin Stoica: „Nu vreau să mai vorbesc despre Stanciu ca să îi fac publicitate gratuit. Nu îmi pasă de Stanciu. Eu sunt o legendă!”

După ce Nicușor Stanciu i-a reproșat lui Alin Stoica că l-a criticat în trecut, FANATIK.RO a luat legătura cu fostul jucător care a făcut următoarele precizări în legătură cu trecutul său fotbalistic, dar și față de actualul mijlocaș a lui Anderlecht,

„Eu nu știu de ce Stanciu s-a supărat atât de tare pe mine. Însă îți spun sincer că acum chiar nu mă mai interesează și chiar nu îmi pasă de ce spune el. Nu vreau să mai vorbesc despre Stanciu ca să îi fac publicitate gratuit. Lucrul asta nu am să îl mai fac. Eu știu doar că sunt legendă în Belgia, iar la Anderlecht am fost și o să fiu respectat toată viața. Eu am făcut ceva pentru acest club, iar trofeele câștigate de mine mi-au rămas în palmares.

Oamenii de la Anderlecht au știut să mă respecte mai mult ca oamenii din România. Atât de iubit am fost eu în România că la echipa națională eram chemat așa la mișto. M-a durut foarte tare lucrul asta. M-a durut mai ales că am fost chemat la lot de selecționeri care fuseseră colegi în trecut cu tatăl meu. Când eu făceam istorie la Anderlecht și marcam împotriva lui Real Madrid la națională eram chemat doar așa ca să fac și eu două-trei antrenamente. De ce? E mai bine să îi întrebați pe dînșii. Eu nu vreau să mai dezvolt acest subiect. M-a durut enorm că nu am putut să ajut și eu naționala României.”

Vă prezintăm și două articole cu reacția presei.

Alin Stoica şi respectul de pe stradă

Despre ce păţim când nu ne uităm în oglindă

„La Bruxelles, mă opreşte lumea pe stradă şi mă respectă”, spune Alin Stoica într-un interviu mai vechi. Imaginea e remarcabilă şi vorbeşte despre o stilistică a împăunării placate pe umorul fără voie. Trebuie elogiată, nu-i vorbă, şi curtoazia bruxelleză, mai ales că Belgia, o ştim de la Charles de Gaulle, este „o ţară inventată de englezi ca să-i enerveze pe francezi”. După atâţia ani de stat în Belgia, Alin Stoica a suferit, pesemne, un soi de contaminare. Şi a început să facă declaraţii care enervează. E adevărat, nu pe francezi, ci pe cei între care s-a născut şi a început să dea cu piciorul în minge. Rar se întâmplă ca Alin Stoica să fie întrebat de sănătate şi să nu trimită săgeţi către alţi români. Ascultându-l, ai uneori impresia că puţini compatrioţi sunt vrednici să respire acelaşi aer cu el. Unul e mafiot, altul, bisericos în exces. Unul e slab profesional, altul, anemic moraliceşte. Unul e speculant, altul, colportor. Unul e fără talent, altul, fără şira spinării. Unul e pilos, altul, pilangiu. Ghinionist trebuie să fii să te învârţi la nesfârşit printre asemenea oameni.

Părerea mai degrabă proastă pe care a rostit-o recent Alin Stoica despre Nicolae Stanciu nu e, aşa stând lucrurile, surprinzătoare. Mai ales că nici presa belgiană nu-l îmbracă în elogii pe Stanciu. Problema însă nu e judecata critică, în esenţă corectă, ci faptul că vine din partea cuiva dotat cu exigenţă, dar lipsit de autoexigenţă. Alin Stoica se consideră, după caz, victima unei conjuncturi, a unei cabale sau a unor interese neclare. Ochiul necomplezent pe care-l plimbă asupra altor români din fotbal – de la Anghel Iordănescu la Daniel Stanciu şi de la Valeriu Argăseală la Ilie Dumitrescu – nu se poate întoarce nici măcar o secundă spre sine. Alin Stoica preferă să creadă mai departe că a te naşte în România e un blestem şi o frână pentru cine năzuieşte spre culmi.

Am scris cu un an şi jumătate în urmă următoarele: „E limpede, nu-l merităm pe Alin Stoica şi ratăm, clipă de clipă, prilejul unei contemporaneităţi decente cu el. Nu ne dăm seama ce privilegiu am tras din basca sorţii, nu ne pricepem să apreciem cât de mare e injecţia de prestigiu pe care simpla lui ivire pe lume o oferă României. De altfel, nu e prima dată când persiflăm ce-ar trebui să iubim şi confundăm geniul cu diletantismul. Am condus spre tuşa fotbalului şi alte capricii bipede: Dennis Şerban, Ionuţ Luţu, Sabin Ilie, Radu Niculescu, Nicolae Mitea, Cristian Daminuţă. Fiecare ne-a privit chiorâş şi ne-a zis vreo două. Dar niciunul dintre ei nu ne-a muştruluit cu atâta patos şi nu ne-a făcut atât de vinovaţi pentru slăbiciunile lui. Asta, desigur, fără să-şi reproşeze sieşi ceva”. Nu am nimic de retractat. Regret doar că Alin Stoica e respectat mai mult pe străzile din Bruxelles decât ar fi putut fi pe stadioanele lumii.

RADU PARASCHIVESCU
Sursa: gsp.ro

Scara de sub picioare

Nicușor Stanciu le-a răspuns lui Bölöni și lui Alin Stoica după ce ambii contestaseră venirea lui la Anderlecht.

Deoarece transferul cu pricina, cotat la 10 milioane de euro cu bonusuri cu tot, continuă să fie cel mai scump din istoria fotbalului belgian, suma respectivă i-a deranjat pe cei doi. Bölöni a spus că ex-stelistul n-ar valora atât, infinit mai dur, Stoica a reclamat că „Stanciu n-a dovedit nimic nici în Belgia, nici la echipa națională, nici la nivel european!”. Lucrurile nu stau chiar așa. Încă din primul sezon, Stanciu a contribuit, cu 24 de meciuri în campionat, 4 goluri și 4 assisturi la câștigarea campionatului de către Anderlecht, iar ca „tricolor” a adunat 14 selecții până la 24 de ani. Întâmplător sau nu, una mai mult decât Alin, care va împlini 38 de ani în decembrie.

Acuzându-l de frustrare și de invidie, unii pretind că Stoica n-avea voie să-și dea cu părerea. Deși fiul lui Tudorel, ales în 2001 cel mai bun tânăr jucător din Jupiler League, nu s-a realizat pe deplin, apreciindu-se că și-a risipit talentul, eu zic că avea dreptul. Campion cu Steaua în 1996, Stoica a mai cucerit 3 titluri în Belgia, 2000 și 2001 cu Anderlecht, 2003 cu Bruges, dar și alte 6 trofee. El pierde numai la comparația cu sine însuși. Cu ce putea ajunge și n-a ajuns. Altfel, clar că la așa palmares, putea să deschidă gura. Atât că era înțelept dacă tăcea, dacă nu se grăbea să-și pună un compatriot într-o lumină proastă. Să-l fi criticat altcineva pe Stanciu, nu unul de-al lui.

De remarcat din replica lui Nicușor, una mai degrabă abătută decât țâfnoasă, frazele „Românii ne vorbesc mereu de rău” și „Eu i-aș întreba pe aceștia de ce spun asemenea lucruri urâte?!”. Veți fi de acord cu mine că e greu de răspuns de ce noi, românii, în loc să ne ajutăm unii pe alții, să ne îndemnăm să ne și sprijinim, preferăm să ne bârfim și să ne invidiem, chiar să ne tragem scara de sub picioare?!
Din păcate, cazul lui Stanciu nu-i izolat. Să ne reamintim de recenta ieșire în decor a lui Ilie Năstase la întâlnirea de Fed Cup de la Mamaia, moment în care a scăpat caii și a jignit. Evident că a comis-o.

Cerându-și scuze, și-a recunoscut greșeala și a părut s-o regrete. Surprinzător însă, în măsura în care englezii l-au judecat aspru, nu puțini români l-au judecat pe fostul mare tenismen, unul dintre simbolurile sportului nostru, încă mai aspru. Neîndurător, fără milă, ca pe hoții de cai! Totuși, dacă ai tăi nu te apără, dacă nici măcar ei nu-ți acordă circumstanțe atenuante, un dram de înțelegere, cum să aștepți asta de la străini?!

La fel s-au petrecut lucrurile și când, după o carieră presărată cu izbânzi, inclusiv cu două de anvergură continentală, Supercupa Europei 2000 și Cupa UEFA 2009, Mircea Lucescu s-a trezit demis de Zenit. Dușmană cu cea din Sankt Petersburg, presa moscovită s-a repezit la gâtul tehnicianului bucureștean, iar un analist pârât, Alexei Andronov, consumator de nădejde, l-a desființat pe acesta în Sovețki Sport. Așa proceda pseudospecialistul rus și pe timpul mandatelor de la Donețk, când îi căuta noduri în papură antrenorului cu peste 30 de trofee!

Ciudat și dezamăgitor, destui ziariști și internauți români i-au ținut isonul lui Andronov. Chiar au jubilat, lăsând senzația că au pândit ca Lucescu să se împiedice și ei să-și frece mâinile încântați. Satisfăcuți în stilul carpato-dunăreano-pontic de a te întrista la succesele unor campatrioți și de a te bucura la eșecurile lor.

Nu degeaba scria Noica undeva că „Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă ești fericit”. Probabil că oamenii vizați erau români. Care n-au nevoie niciodată să le facă alții rău. Pentru că își fac singuri.

 OVIDIU IOANIŢOAIA
Sursa: gsp.ro

Concluziile vă aparțin!

X Ray