Oi

1-2 cu Dinamo. Nu e prima oară când Steaua pierde prostește un meci cu o echipă evident inferioară. Dar, vai, ne-am obișnuit. Ăștia ni-s jucătorii, ăsta ne e antrenorul.

Nu pot să nu fac o paralelă între sezonul regulat și acest play-off. După primele 15 etape, în care n-a jucat prea grozav, Steaua obținuse 10 victorii, 3 remize și doar 2 înfrângeri. Sezonul l-a terminat gâfâind,  3 victorii, 5 remize și 3 înfrângeri, ajungând pe locul 2, la 4 puncte de Viitorul. Turul play-offului a adus 4 victorii și o înfrângere (taman cu Viitorul, meci ce trebuia neapărat câștigat… ), dar în retur abia am scos 2 remize și înfrângerea jenantă de aseară… Așa că, în locul unui parcurs în pas de marș spre cel de-al 27-lea titlu, ne găsim în penibila situație de a putea ajunge chiar pe locul 3!

N-o să mai disec cele întâmplate pe teren, dar mai ales în tribune, sunt amănunte care ar fi putut duce la alt deznodământ. O să se discute destul despre condițiile în care s-a desfășurat partida, despre deciziile mai mult sau mai puțin ciudate ale arbitrilor, despre ratările uriașe ale steliștilor. Ăsta-i fotbalul, doar scorul de pe tabelă  rămâne…

Fiindcă tot am început cu o paralelă, o să termin cu alta. Alibec vs. Nemec. Nu, nu cum au jucat cei doi jucători, ci cum au fost tratate de adversari vârfurile. Alibec a fost luat în primire din prima clipă, ca la Mărășești: ”Pe-aici nu se trece!” Îmbrâncit, bruscat, lovit, orice, numai să nu joace. În schimb, Nemec a fost tratat cu destulă blândețe. Deh, așa-s românii, ospitalieri… Cam asta a fost diferența de mentalitate între cele două echipe. Dinamoviștii au jucat cu încrâncenare, cinic, suplinind cu brio diferența de valoare, steliștii au păcătuit prin aceeași prestație moale, gafe puerile, ratări incredibile. Și, se știe, ratările se răzbună…

Acum ne-a mai rămas să sperăm în victorie în ultimele două meciuri și în jocul rezultatelor. Or fi în stare bramburiții noștri? Om vedea. Cum e vorba aia? Urma scapă turma. Că doar suntem oi, nu?

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției: Reamintim pentru cei care nu-l cunosc pe Andrei Sava. Andrei este un stelist „pur sânge”, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale deosebite. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii pe fcsteaua. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.

N.B. Sentința la Apel cu numele Steaua se adresează clubului, nu tuturor românilor! Cât timp nu există o sentință definitivă și irevocabilă în privința numelui vom continua să scriem și FC Steaua București, Steaua etc. în paralel cu FCSB, care este marcă o înregistrată încă din 2008 a echipei care oficial deține palmaresul la fotbal al Stelei din 1947-2017. OFICIAL, conform continuității și palmaresului, FCSB = FC Steaua = Steaua 1961 = ASA 1947. De fapt vom scrie tot timpul STEAUA, atât timp cât palmaresul, recunoscut oficial, este la FCSB.