Dacă n-ai fi la curent cu suspansul lexical al fotbalului românesc, ai zice că FCSB, această relativ nouă echipă, are ceva din pasiunea Stelei din jocurile cu Dinamo.
FCSB – Dinamo începe cu tensiunea unui meci crucial.
Pintilii adulmecă minge după minge din picioarele adversarilor, iar dinamoviștii se luptă, la rîndu-le, pentru fiecare metru de teren.
Cam asta e și problema cu toate aceste botezuri de nume.
Poți scoate Steaua din derby, dar nu poți scoate derbyul din Steaua. Valabil și pentru Dinamo.
Golul vine firesc, pe dominarea roș-albaștrilor, dar are nevoie de momentul de forță fotbalistică a lui Alibec. El își face mingea pe stângul și trage plasat, pe jos, din afara careului, o execuție cu efect și pe care scrie 1-0.
Bucuria bărbatului e dezlănțuită.
Cu tatuajele lui care-i acoperă tot bustul, Alibec pare Omul Glifat, eroul invincibil din romanul fantasy al lui Peter V. Prett.
Doar șase minute mai târziu, Tănase are culoarul unei pase decisive la același Alibec. Numai că, în loc de rist, Tănase își încearcă ”interiorul” și tot ce iese e o pasă la portar.
Ambiționați și ei, de parcă i-ar conduce rivala istorică Steaua și nu FCSB, dinamoviștii ies la joc.
Combinațiile în viteză ale lui Contra se văd pe iarba proaspăt tunsă.
În minutul 31, Pintilii reușește o deposedare în propriul careu, însă mingea ajunge la Hanca. Lobul dinamovistului, jucat din prima, se duce clar spre plasă și numai zborul lui Niță evită golul.
E semnul că Dinamo nu se lasă.
Și se ține de cuvânt.
Nu doar finalul de primă repriză le aparține ”câinilor”, ci și reîntoarcerea de la cabine.
În minutul 58, Nemec se dezlipește acea fracțiune de secundă decisivă din marcaj şi înscrie cu capul!
E 1-1!
Un 1-1 meritat, pentru că, așa cum observă Grădinescu și Enăchescu la Dolce, FCSB a continuat economicos după 1-0 și asta te costă.
În minutul 69 e rândul oamenilor lui Reghe să revină și De Amorim se blochează în apropierea porții dinamoviste.
Doar șase bătăi de ceas mai târziu, Omul Glifat saltă o minge pe extremă, Momcilovici stopează pe piept și pasează perfect înapoi, Gică Hagi era maestrul paselor de acest gen, și Boldrin bifează șutul de 2-1
Dinamo primește lovitura în plex pentru că e condusă împotriva cursului jocului.
Se descoperă și riscă.
”Câinii” cer penalty la o căzătură a lui Petre, dar arbitrul consideră contactul o ciupitură.
Faza e simbolică pentru că așa a câștigat Steaua: prin mai multă forță ofensivă, de echipă care și-a schimbat numele, dar nu și obiceiul de a sta în picioare.
Cătălin Tolontan
Preluare de pe gsp.ro
