Meciul ce era cândva derby-ul României a avut aceeași desfășurare ca mai toate cele din ultimul timp. Steaua a dominat copios, Strîmbu și-a așezat autobaza și… iar i-a ieșit.
Fundașii laterali dinamoviști au fost făcuți franjuri de Popa și Hamroun, dar centrările au fost catastrofale. Centralii s-au descurcat de minune, mai ales că Steaua n-a avut niciun atacant de careu, atât Chipciu, cât și Tadé nereușind nimic. Dar a discuta de evoluția jucătorilor mi se pare inutil, atâta timp cât vedeta serii a fost arbitrul Tudor. El a apreciat mai toate fazele în favoarea dinamoviștilor, refuzând Stelei cel puțin un penalty, la palma aplicată lui Popa (ca să nu mai vorbim de faultul asupra lui Chipciu), și fluierând aiurea offside la Chipciu.
Așa că, în loc de 3-0 sau 4-0, prima repriză s-a încheiat doar 1-0. După pauză, altă goangă: Anton i-a furat mingea lui Stanciu (mie mi s-a părut fault), i-a transmis-o lui Palić, care i-a pasat perfect lui Gnoheré. 1-1 și au urmat momente confuze ale steliștilor. Un pic mai mult noroc (dacă se poate și așa ceva…) pentru atât de baftosul Rednic și am fi asistat la o înfrângere neașteptată, ocaziile lui Rotariu și Nedelcearu putând să ne întristeze.
Repet, consider că rezultatul final a fost decis de teatralul Brad Pitt, extrem de tolerant cu faulturile lui Steliano Filip (abia înmin.75 a primit galben, după o lungă serie), Hanca sau Gnoheré, și lovit de orbire la faze ce ar fi putut decide rezultatul încă din prima repriză. Totuși, e jenant să vezi că Steaua se chinuie și nu reușește să bată o glumă de echipă… Cu tot arbitrajul potrivnic, rezultatul normal ar fi fost o victorie clară. Așa, ca și la precedenta remiză pe Arenă, am văzut câini fericiți, salutându-și fanii în delir că n-au pierdut…
Urmează meciul de la Giurgiu. Bre, chiar nu putem sparge ghinionul? Că de putut se poate.
P.S. M-a deranjat ”roșul” primit de Pintilii, mai ales că primul galben mi s-a părut acordat prea ușor. Dar, tot răul spre bine: va lipsi în meciul din Cupa Ligii, dar va juca la Giurgiu în ceea ce ar putea fi meciul decisiv…
Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray
Asa este. Un arbitraj dubios, dar sa recunoastem faptul ca jucam in 10. Nu ca nu joaca Chipiciu prea bine, dar acolo trebuie sa fie unul care sa o bage in ate fara greutati. La faza cu Tade, pasa Hamroun, eu o dadeam mai bine ca el. A dat-o in balarii. Daca era o gradina p-acolo spargea mingea si se termina meciul.
Cred ca meciul asta confirma faptul ca Astra – Dinamo a fost manevra. Nu veniti cu povesti ca derby, ca ambitie. Blat! De aceea trebuie sa ii dam o lectie maimutei de la Giurgiu si gata!
Mai avem o sansa pe 21 cand jucam in Cupa. Sa vedem.
Sunt și câini realiști cu ceva neuroni și coada între picioare care recunosc valoarea Stelei și în jocul de ieri.
via dinamomania
pe bune? citesti dinomania? si mai si postezi print-screens de pa site-ul alora?
cred ca prea ne-am obisnuit sa-l criticam pe Chipciu.
Intr-o lume normala, cu arbitraj decent, discutam despre „Alex, autorul unui gol din actiune, in care a tasnit decisiv si a driblat tot, basca a mai scos si un penalty”
cat despre blat, cainii stiu cel mai bine, caci in cel mai bun spirit jigodesc au cerut javrelor din teren un blat cu astra si l-au primit!
si de-aia acum, cu personalitatea pietrei din pantof, sa bucura iar ca si-au „indeplinit obiectivul”!