Ciocoii vechi și noi

În prejma aniversării a 30 de ani de la acea seară de vis, 7 Mai 1986, am vrut să scriu un articol omagial, dar am realizat că niciodată în istorie, la o aniversare a evenimentului, lumea stelistă nu a fost atât de fragmentată de o mână de oameni. Până și ultrașii au decis să facă din acest eveniment un gest nobil de caritate pentru Mihăiță Neșu, ca o punte peste prăpastia săpată de unii. De aceea am decis să scriu doar o parodie în stilul baladei „Baba Novac și Corbul”. Hazul de necaz ne-a mai rămas! Este pur întâmplătoare orice neasemănare cu personaje din realitate.

 

Fost-a, cică, un Șacal,
Un Șacal, Jiji Șacal
Gros la pungă cu parai
Și viteaz de-ai lui Mihai,
Ce sărea pe șapte oi,
La Pipera prin zăvoi,
De striga Galata vai!
Ca-n răpirea din serai.
O Steluță el avea
Și tot astfel ii zicea:

– Steluțo, comoara mea,
Principesă de Ghencea,
Să n-ajungi la vreun loc rău,
Că vai de bugetul tău!
La loc rău şi să n-ai parte
De mers în străinătate
Ca regina din Carpați
La masa celor bogaților.

De ajungi în Șampions Lig,
Unde-i cheagul la câștig
Și va crește zestrea ta,
Tu de asta nu uita:
Datoria să-ți plătești,
Pohta să mi-o ostoiești.
Euroii să ne fie
Stive, stive-n visterie.    
Lumea toată se mira
Cum Nyon-ul îi vira
Desagii cu euro
Chiar sub nasul lui Boro.
(Boro ciugulea și el
Chiria de pe castel.)
Steluța, o infiată,
A ajuns fată bogată!

Genitorii naturali,
Colonei și generali,
Au crescut-o în onor
Cu banii de la popor.
Când și-au împușcat tataia
A cam înțărcat bălaia
Și au dat-o la străini
Săracă fără țechini.
Cei străini, niște șnapani
Strânși la pungă visau bani.
O țineau în agonie
Înglodată-n datorie.
Fără sânge și vigoare,
Slabă de ziceai că moare.
Șacal i-a plătit pe toți
Și-a salvat-o de netoți.
I-a dat zestre de ducesă
Și putere de prințesă.
Iar lui Boro pe chirie
Saci cu bani în visterie.

După șapte ani de chin
Curgeau banii din senin.
Dar Șacal slobod la gură
N-a scăpat o tevatură.
Pizmașii se zvâlcoleau,
Veninoșii cârcoteau,
Corbii-n jurul ei roiau,
Toată zestrea i-o vânau.
Scotoceau sertarele
Puricau hrisoavele
Buchiseau pravilele
Să afle portițele.
În procese țes o plasă,
Din năvod să nu mai iasă!
Dar Steluța se-ntindea
Două sentințe rupea,
Numai una rămânea.
Una Înaltă, în final,
Lua emblema lui Șacal.

Talpă Iute o prindea,
Socotea vama pe ea,
Și-ntr-un sipet o închidea.
Să nu fugă din Ghencea,
Fără birul dat peșin
Pân’la ultimul țechin.
….

La Pipera în câmpie
Pe o pernă aurie,
Odihnea Jiji Șacal
La umbra unui batal.
Și în somn părea că are
Tot Pământul la picioare.
Avea bani, faimă, mioare,
O Steluță roditoare…
Nici la șapcă nu îl doare!

Când deodată în vis vedea
Steluța cum se plângea.
De vrăjmași e pângărită,
De ibovnici părăsită.
Surghiunită de la curte,
De Boro și Talpă Iute:
– Asta nu mai e Steluța!
Ni s-a răsturnat căruța
Și noi trimbițăm la lume
Că e clonă fără nume!
Cea aievea stă-n sertar
În serviciul militar.

Îl așteptăm pe Șacal
Să-i dăm sigla amical.
Și vom năși clona noi,
Dar pe un sac de euroi!
Adormitul se trezea
„Crucea mă-sii”-n gând făcea.
Schimba fața cea pioasă,
Cu-o satană furioasă.
Peste straie de țurcană
Lua bijuuri de catană.

Strânge sângele în vână,
De o face ca pe mână,
Încalecă voinicește,
Îi dă bice și gonește
Până-n poartă la Ghencea
Unde Boro stăpânea.
– Auzit-am auzit
Că Steluța ați târnosit.
I-ați luat sigla de pe straie
Tăvălind-o prin noroaie:
Ba e  clonă din batal,
Nu din os de general.
Ba-i răpită, nu e dată,
Din curte de la armată.

In fine, n-o mai lungesc
Nu e vremea să bârfesc.
Cât am stat în pușcărie
Ați fixat pe ea simbrie
Și pe Templu o chirie.
Iata-mă-s că am sosit
Să vă plătesc indoit.
Cum se zice pe la oi,
Să-mi îndoi ranga pe voi.

Boro mânios pufnește,
Mustăcioara se zburlește.
Trage-o dușcă de curaj
Să nu intre in sevraj.
Își aprinde și-un trabuc
Să nu pară un flaimuc
Și cu glas de dodoloaie
Gură lui tună a ploaie:
– Talpă Iute, Talpă Iute
Ia norodul și-l asmute!
Rupe-i mufa lui Șacal
La Udrea și-n tribunal.
Bate apoi Palatele,
Să îi iei bucatele,
Că le știu păcatele!
Îi dăm Templul lui Șacal
Cu dotarea de la cal.

Vezi cum faci, hali-ți-aș tresa,
Să îmi scoți din beci tipesa,
Să sfârșească evaluarea
Și să-i trâmbițăm valoarea.
Ce urmează, nu contează
Știi și tu că „Jean boxează”!
Dacă te mustră conștiința
Că plătim tipei neștiința
Dă franciză pe de an
La Paris lui Jean Valjean…

Talpă Iute procesa
Unde mintea îl lăsa.
În robă de ingeraș
Pune stânga pe făraș,
Dreapta pe o bidinea
Îmbibată cu vopsea.
Dă cu maro de țucal
Pe Steluța lui Șacal
Și depeșe cu toptanu’
La străini și la Burleanu.
Vorbele în zbor se duc
La norod pe feisbuciuc.
Adună în jur mulțime,
Dregători, dar și „prostime”,
Pune straie din popor
Și grăiește la ciopor:

-Gata, s-a sfârșit amaru’
Neșu, Dică, Ogăraru,
Paraschiv, Goian, Rădoi,
Nu s-au luptat pentru voi.
Ceata lor era o clonă
Fără origine cazonă.

Am tăcut atunci, frăție,
Că aveam o strategie:
Îi dam templul cu chirie
Și-l facem la visterie.
Ne-am  sucit acum macazul
Că se-mbogățea viteazul.
Începea să facă bani
De-am căzut în fund fazani.
Scotea banii cu lopata
Și nu miluia armata.
De un an frecăm o schemă:
Ori îl mulgem la emblemă,
Ori facem și noi o ceată
Cum a fost ea altădată.

Vom sta mult să cugetăm
Dar o veste tot vă dăm:

Da, fraților, am învins!
Stema clonei am cuprins.
Mina de lei și valută
Din sertare vă salută.
Vă vom duce-n Paradis
Plin de laptele din vis,
Miere bună de buget
Pe pereți în loc de glet,
Un imaș de șapte stele
Cu sugiuc și acadele.
Noi suntem adevărații,
Și uniți suntem ca frații!

Iarba-i… verde de Paris,
La intare-n în Paradis.
Boro scoate la bătaie
Mititeii fără oaie.
Jovial în gând zâmbește
Și din gură se fălește:
– Alelei, vitejii mei!
Camarazi voinici și zmei!
Eu sunt Boro gheneralul
Starostele și tunarul.

Nu vă pot lăsa în Templu
Că-i pârloagă, de exemplu.
Stă strategic o ruină
Să nu pască vreo ovină.
Mai cântăm noi câteodată
„Pușca și centura lată!”
Dar, așa, la o berică…
Și-un bidon de secărică.
Atunci și stropim un pic,
Ca tot omul la picnic,
Să nu crească buruiană
Cât o cizmă de catană.
Mucles! Să nu dați pe goarnă
Că-l belesc pe cel ce toarnă!
Din ruină lefuri cresc,
Pentru țară mă jerfesc,
Răsplătit pe epolet.
Jur cu mâna pe stilet:
Sigla va produce bani!
La anul și la mulți ani!!

PS. Vom face și noi echipă!
… cu Elisabeta Lipă! 

În loc de epilog:

Cu un an lipsit de soare
Templu pare închisoare.
Şi prin jur „în gol” priveşte
Cerul care străluceşte,
Doar la Templu se umbrește…

Dor cumplit, inima-i seacă,
Plâns de jale mi-o îneacă,
Când zărește într-o Groapă
Schelăind în rimă schioapă
Haita javrelor cu flamuri.
Iar ai ei… pitiți la geamuri,
Cu priviri intrebătoare,
Triste sau nepăsătoare.

Dar Steluța strălucește
Unde tot acolo este:
Nici în gheara corbilor,
Nici în ochii orbilor,
Nici la strunga oilor,
Nici la jugul boilor!

Morala:

De la argaţi şi boieri,
Cu prostia face averi!
Pune taxă pe prostie
Și pe buzunar chirie.
E aievea, nu e mit!
Astăzi, PAȘTE FERICIT!

 

XRay