9/18 (6 a.m.r.)

Ultimul meci al anului s-a jucat la Pitești, unde Steaua a întâlnit Recașul. Meciul, mai greu decât ne-am fi așteptat, a semănat destul de mult cu cel din tur, când Steaua a dominat mai tot meciul, a dat și două bare, dar n-a  reușit să înscrie. Ba a pierdut toate punctele, în urma unui șut senzațional al lui Javi Hernández (nu, bre, nu Chicharito, stați blânzi…), în finalul partidei. Așa a fost și acum, când Dan Popescu a trimis o torpilă căreia Niță n-a avut ce-i face. Dar în acel moment Steaua conducea cu 3-0…

Meci vioi, cu multe faze de poartă, ratări, unele incredibile, încheiat cu o nouă victorie a echipei lui Reghe. Dar, să recunoaștem, cu puțin ghinion ca-n ”epoca Rădoi”, am mai fi bifat o surpriză neplăcută. În prima repriză, steliștii au crezut că e suficient să intre pe teren și victoria vine de la sine. Așa că,  apărându-se pe 2-3 linii, bănățenii au jucat cartea contra-atacului. Și era să le iasă… Ce le-o fi zis Reghe la pauză, nu știu, dar steliștii au intrat hotărâți pe teren. A fost însă nevoie de golul norocos cu care au deschis scorul, pentru a se dezlănțui. Una peste alta, suntem în grafic: victorie clară, trei puncte care ne aduc pe locul 4, la 6 puncte de primul loc. Și, la anul, când se vor disputa ultimele trei etape ale sezonului regulat, să sperăm că șirul de victorii va continua.

Dacă victoria Stelei era previzibilă, pretendentele la locul 2 au avut meciuri dificile, al căror deznodământ era greu de anticipat. Și, din nou, cei doi antrenori logodiți cu norocul au fost ocrotiți de șansă. Mai întâi, Astra a scos un egal in extremis cu Pandurii , apoi Dinamo a smuls un punct la Cluj, în fața unui CFR ce părea deja în vacanță. Anularea penalizării de șase puncte, la care sperau clujenii, n-a avut loc și asta pare să-i fi descurajat. Chiar și așa, ei ar fi meritat toate cele trei puncte. Dar te pui cu bulanul lui Rednic?

Mai interesante decât jalnicele prestații din teren au fost declarațiile celor doi super-hiper-antrenori. Bietul cimpanzeu roz prevede un viitor sumbru echipei sale, lipsită de finanțarea generoasă   a Vânătorului de Elefanți. Se mai umflă el în pene, pe ici, pe colo, dar e clar că speră ca maimuțărelile lui să fi prostit pe cineva, doldora de parale, care să-i ofere șansa de a continua războiul împotriva… fecesebeului.

Celălalt, mai puriu, se strâmbă-n toate felurile, provocând orgasme multiple unor mâzgălici, fani ai neîncetatului du-te, vino din Groapă. Anunțați cu surle și trâmbițe, noii spartani își iau tălpășița după scurte intermezzo-uri adesea hazlii. Doar mâzgălicii presei noastre pun botul la basmele cu  titluri, cupe și cempionzligi ce se aud din spatele Spitalului de Urgență. Aflăm că se pune la cale un schimb Răduț – Vojnović (că Pandurii or fi proști, nu?), că salvarea vine dinspre Ploiești – Peteleu, Zoubir și Moussa (pe-ăsta o să-l ia cu pietre hâldanii după primul meci…), că Peçanha abia așteaptă să repete pățania lui Geraldo și Texeira, etc., etc. Până și bunul prieten Fălcosu e fan Strâmbu:  ”Are o experiență vastă în spate, nu-i trebuie să lucreze cu președinte. Se poate descurca de unul singur, pe tiparul unui manager din Anglia. Dinamo este foarte mult schimbată în bine față de ultimii doi ani.” Ei, acu` să vedeți ce-o să mai citim, că până-n februarie ce să mai scrie băieții? După care lucrurile își vor urma cursul firesc: repetarea situației din ediția precedentă, cu trofeele adunate în același loc. Mai lipsește și ca locul 2 să rămână și el în familie, ceea ce n-ar fi de mirare. Om trăi și-om vedea…

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray