24-05-14

Lehamitea, pretul succesului

A fost o vreme cand am cochetat cu war games online. Dupa ce ajungeam pe primul loc si consolidam pozitia aliantei, militar si diplomatic, se asternea linistea.

Atat in activitatea militara cat si in dialogul pe forumul intern al aliantei. Ne mai fiind atacuri frecvente, nu mai era necesara monitorizarea contului. Membri intrau cat sa consume in dezvoltare resursele produse.

In zadar incercam sa mentin treaz interesul, fie administrativ, fie prin entertainment pe forumul intern. Nimic! Absenta pericolului din partea concurentei anestezia interesul. Singura solutie era sa rupt pactele de neagresiune existente, sa schimb diplomatic echilibrul de forte si sa sa declar razboi chiar si celor care pana atunci luptasera alaturi de noi. Evident, asta in intelegere tacita cu liderii aliantelor respective. Scopul: sa nu moara jocul, sa-l revitalizam si sa readucem membri la atmosfera si adrenalina unui war game. Cum declansam razboaiele cum se trezea lumea din amortire si se inviora jocul.

Nu inventasem apa calda. In istoria omenirii au fost razboaie “inventate” pentru a schimba starea de spirit a natiunilor. Fara razboiul rece, de exemplu, omenirea nu ar fi progresat exponential pe baza cercetarilor si tehnologiilor finantate masiv de state. Concurenta dintre cele doua sisteme aflate pe picior de razboi a generat progresul urias din secolul 20. Dupa '89, razboiul rece s-a stins si a inceput era globalizarii hi tech-ului dobandit si know-how-ului pe intreaga planeta. Ce va urma in acest RAI Hi Tech? Who knows?

In sport, si mai ales in fotbal, daca un club tinde sa fie eternul campion devine plictisitor de bun. Daca nu-si da singur peste picioare din interior, ca Steaua acum, sigur ii va da mass media si sistemul, pentru a nu distruge interesul fata de o competitie cu impact social, in care castigatorul s-ar sti din start. E ca si cum la nastere ai sti, pas cu pas, care iti este viitorul. Te-ai sinucide inainte sa te ucida lehamitea. Faptul ca suntem muritori cu un viitor imprevizibil este salvarea speciei umane de la plictiseala unui destin sablon.

Steaua a inaintat si ea ciclic in zona de lehamite a succesului. Entuziasmul din 2012-2013 generat de dorinta castigarii titlului dupa ani de seceta, s-a stins repede cand s-a constat ca Steaua este de neoprit. Lumea s-a plictisit de victorii previzibile, de goluri multe ... S-a ajuns sa se ingradeasca echipei dreptul de a se bucura pentru a nu deranja frustratii si lehamitea de succese ‘fara numar”. Daca pana in 2012 am uitat “cum este” sa ne mai bucuram, din 2014 am uitat sa ne mai bucuram, inhibati de prea multe motive de bucurie.

Nu exista vina sau vinovati. Starea asta este in ADN-ul speciei umane. Ca raul de mare, raul de inaltime exista si raul de “prea-mult-bine”. Lehamitea succesului continuu este identica si in oglinda cu lehamitea insuccesului in lant. Doar punctul de plecare al starii difera. La succes se pleaca de la extaz, la insucces de la agonie, dar ambele ajung in acelasi statie terminus: lehamitea!

Cineva incerca sa justifice absenteismul comunicarii pe site prin faptul ca lumea a trecut la socializare pe WhatsApp, facebook ... Fals! Absenteismul isi arata fata nu doar in virtual pe fcsteaua, ci si in Templul din Ghencea. In ambele, trendul este cvasi simetric si guvernat de prezenta sau absenta “lehamitei”.

Toate cluburile cunosc aspectul monotoniei la saturatie. De aceea anunta schimbari inainte de fiecare pauza competitionala. Expresia " vom aduce/trebuie 2-3 jucatori de valoare...", menita sa trezeasca interesul adormit, a devenit zaharelul sablon intr-un limbaj de lemn.

Nu stiu exact cat va dura lehamitea. Prin extrapolare istorica, e posibil sa tina pana la plecarea lui Reghe de la Steaua, deja un fapt implinit. Dupa asta va reincepe o perioada agitata de cautari, suparari, frustrari, acuzatii, contestatii ... pana cand va veni dorul de Steaua in iarba si va umple Templul si strazile.

Acum traim un déjà vu. Dupa titlul din 2005 a venit alt titlu in 2006, anuntata "hegemonie" a Stelei, apoi lehamitea, ciobanul, protestul din 2008-2010, amenzi si suspendari non stop ale terenului, agonia 2010-2011, extazul din 2012-2013, alta trambitata “hegemonie”, puscaria, si din 2014 … iar lehamite, iar suspendari si amenzi “fara numar” … ca o repetabila povara a succesului!

Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea. Uneori, si cand traim un vis frumos, adormim repede sa ne visam realitatea un cosmar.

XRay