FCSTEAUA.RO

Zilele trec, speranțele dispar, amintirile rămân…

amintir-neplacuteDin păcate, titlul ales, nu este doar unul folosit ca o figură de stil. Pentru prima data in ultimii 11 ani, nu astept “Marele Derby” dintre Steaua si Dinamo. Pentru prima dată, simt că supărarea mă coplesește, și încet-încet îneacă suflarea “roș-albastră”. Pentru prima dată, tristețea interioară nu mai poate fi alungată sau vindecată de o altă victorie a idolilor nostri, sau de timp.

Vreau sa vă spun sincer, că nu am crezut vreodată că se va intampla acest lucru. Deși am văzut o gramadă de întâmplări precum cea din tabara stelistă în ultimii ani în Liga I la Timișoara, Iași, Târgu Mureș, Craiova, Argeș, idea că în scurt timp atacul -supranumit “stergerea istoriei”- se va abate și asupra singurului lucru pe care l-am iubit de-o viață, necondiționat – FC Steaua București – mi se parea ambiguă si totodată imposibilă. Iata că m-am înșelat. Și eu, și toți cei naivi ca mine, care mai credeau că Steaua va straluci vesnic. Aroganța celor două părți a reușit cumva să dezbine ce aveam noi mai drag.

O vorbă din bătrâni spune că timpul acoperă și vindecă orice rană sau suferință, însă tind să cred că în cazul de față nu există nimic mai fals. Din câte observ, fiecare secundă care trece șansele ca noi sa mai avem o echipă se diminuează drastic. Speranțele steliștilor se pierd în vânt cu fiecare declarație, indiferent din ce parte vine.

Vreau ca atât Becali cât și generalii să știe că există o singură Steaua : cu 25 de titluri câstigate, al 26-lea urmează să vină, 21 de Cupe ale Romaniei, 6 Supercupe, 1 Cupă a Campionilor Europeni și o Supercupă a Europei. Orice echipă care va primi doar o parte din palmares pentru mine nu va exista. Nu sunt suporter de rezultat, dar nu e un lucru normal. Ma uit în continuare la meciurile actualei echipe, pentru ca îmi place fotbalul.

Între timp, menționez că răman cu niște amintiri ce nu pot fi șterse vreodată din mintea mea : eșecul cu Middlesbrough sau Chelsea, calificarea în fața celor de la Valencia, Ajax, Rapid, sau meciurile cu Galatasaray și Bayern când galeria stelistă dadea tonul și se auzeau la televizor doar ei, chiar în deplasare. Rămân nopțile nedormite după eșecurile cu Dinamo, sau după acel autogol al lui Nicoliță din meciul cu Real Madrid.

Atata timp cât sunt oameni care au plâns, au râs, au suferit și s-au bucurat pentru această echipă, trebuie sa fie și generali sau conducători care să respecte acest lucru. Ar fi bine ca lumea să mai poată scapa o lacrimă pentru echipă, fie ea și pentru un eșec, dacă nu din cauza emoțiilor după o victorie.

Bineînțeles, acest lucru rămane la stadiul de vis, după ce Becali a ieșit din închisoare și am citit declarațiile lui, dar și după ce am văzut că a cerut anularea mărcii Steaua. Aceasta rămane o avancronică a celor ce au să se intample după evaluarea mărcii. Rămân cele două variante : a fi sau a nu fi (Steaua). Până atunci, trebuie să asteptăm, și să continuăm să sperăm că vom avea echipă.

Autor: TiEMPO

Exit mobile version