Acceptati un sfat de la un absolvent de Drept: nu va impotmoliti in “latura juridica” a recentului litigiu incheiat intre clubul de fotbal si MApN. Pentru ca exact asta veti face, va veti impotmoli. Daca veti ajunge sa discutati ce este aceea “marca Steaua”?, include ea doar sigla?, include si palmaresul?, ce este palmaresul din punct de vedere juridic? – atunci nu veti ajunge nicaieri. Si nu fiti convinsi ca, atunci cand va veni motivarea hotararii judecatoresti, toata lumea va intelege din ea aceleasi lucruri.
Problema de azi nu este una juridica, ci una politica. Adica de pozitionare. Trebuie sa aflam de la fiecare din partile implicate raspunsul la o intrebare simpla (si numai la aceasta): cum vad relatia dintre echipa de fotbal Steaua care a apartinut Armatei pana in 2003 si echipa de fotbal Steaua care a fost cumparata de Becali din 2003?
Prin urmare, pana sa alergam dupa tinte false precum “FCSB” sau stele in 8 colturi, trebuie sa il intrebam clar pe Valeriu Argaseala: echipa de fotbal Steaua al carei presedinte este se considera continuatoarea echipei de fotbal Steaua a Armatei si vrea sa continue aceasta “mostenire”? Pentru ca lucrurile si reactiile din ultimele zile par sa deraieze si de fapt asta trebuie sa aflam: Steaua de azi se considera una si aceeasi cu Steaua din 1947? Sau brusc se simte o echipa infiintata in 2003, cu 4 titluri si 1 Cupa in palmares (si ceva performante europene)? Sau – si mai brusc – vrea sa inceapa un nou drum in fotbal, cu 0 palmares, sub numele FCSB, de azi, din 2014?
Iar MApN-ul, un minister care ar trebui sa aiba griji atat de mari si de diferite in aceste zile fierbinti decat soarta fostei sale sectii de fotbal, considera el ca actualul club de fotbal Steaua este unul si acelasi cu clubul de fotbal care in 2003 facea parte din Clubul Sportiv al Armatei? Sau brusc, Armata s-a trezit cu o “marca” in brate si se gandeste sa-si reinventeze o alta Steaua?
Daca reusim sa aflam raspunsul la cele de mai sus, atunci nu ar mai avea sens sa aberam despre FCSB si stele in 8 colturi. Priviti aceste gesturi ale clubului ca pe niste tactici de negociere: ei vor sa lase impresia Armatei ca au o varianta alternativa pentru ca nu vor sa fie vazuti cu spatele la zid (si e legitim sa vrea asta). Daca se va ajunge la o discutie despre bani (si probabil se va ajunge), Clubul are interesul sa dea cat mai putin si tocmai de aceea isi fabrica acest “refugiu” numit FCSB.
Dar ghinionul lor este ca, oricat ne speriem gandindu-ne la varianta cea mai pesimista, cu totii stim un lucru: totul este o cacealma. Orice va fi insemnand “marca Steaua” (conform motivarii pe care o vom vedea), IN MOD CERT ea va insemna si denumirea Steaua. Iar Clubul de fotbal de azi nu va risca niciodata sa nu mai joace sub denumirea Steaua. O sigla mai treaca-mearga (nici cea de azi nu a fost chiar aceeasi din 1947, dupa cum bine stim…), dar la numele Steaua nu vor renunta niciodata.
Norocul lor, estimez eu, este ca nimeni nu vrea o alta solutie decat continuitatea. Nici Armata. Cred ca nici macar Peluza Sud (chiar daca pe-acolo unii s-ar putea sa revina la niste fantezii mai vechi). Continuitatea este solutia normala, o spun cu toata convingerea! Oricat il detestam pe Becali si oricat nu ne place ce-ar fi facut in ultimii 12 ani (14 de fapt, dar sa trecem peste…), Steaua de azi este aceeasi cu Steaua din 2001 si cu Steaua din 1996 si cu cea din 1986 si tot asa. Nu exista alta Steaua, nici la Armata nici nicaieri altundeva (ma refer, evident, la fotbal). Si indiferent daca ne place Becali sau nu, Argaseala sau nu, Mache sau nu, Dukadam sau nu, nu ar trebui sa incercam sa plonjam in acest teatrul al absurdului in care au intrat Timisoara sau Craiova. Putem milita impotriva lui Becali (si apropo – bine ca l-a prins aceasta problema la inchisoare, ca altfel era mult mai urat), impotriva conducerii, dar nu trebuie sa ne jucam cu focul.
Pana una alta, sa incercam sa aflam raspunsul la intrebarea de mai sus – este cel mai bun lucru pe care il putem face.
Ovidiu