3-0 cu echipa lui Ninel… O victorie la un scor umilitor pentru atât de guralivul Cimpanzeu Roz. Cadoul perfect pentru aniversarea celor 33 de ani ai lui Săpunaru. Al treilea gol a fost cireașa de pe tort. Dar…
Dar să nu ne amăgim, Steaua a avut jocuri mult mai bune în care abia a învins, sau a obținut doar o remiză, ba chiar a și pierdut. Desigur, mutările pe care Reghe a fost obligat să le facă din cauza indisponibilităților, formula inedită de echipă, pot justifica oarecum inconsistența jocului, dar, sincer, mă așteptam la mai mult. Dar ăsta-i fotbalul, scorul e cel de pe tabelă și în palmares rămâne acest 3-0 care sună grozav, nu?
Numai că nu e cazul să ne despuiem la bustul gol și să facem concurență coregrafilor din Groapă. Mai e mult până departe și, chiar dacă titlul e atât de aproape, mă gândesc la ce-o să fie după… E clar, cu așa echipă și așa joc nu avem nicio șansă în Liga Campionilor, ba nici în Europa League n-o să ne fie deloc ușor. Iar dacă GgB va continua să creadă că este cel mai mare specialist în fotbal, impunând jucători pe care speră să câștige zeci de milioane și stabilind cine și cum joacă, îmi revine tradiționalul pesimism. Am spus-o și o repet: patronul să se rezume la a asigura finanțarea echipei (și aici, îmi place sau nu, îi recunosc meritul de a fi cel mai larg la pungă…), la asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea activității și la a lăsa specialiștii să vadă de treaba din teren. Cu condiții clare, cu obiective de performanță, cu responsabilizarea staffului. Cine-i bun… continuă. Cine nu… mulțumim, la revedere, drum bun!
Despre meciul de aseară nu vreau decât să remarc ambiția cu care au jucat majoritatea jucătorilor, ceea ce a mai dres din suita de gafe și de pase greșite, a mai cârpit nesincronizările evidente din apărare, evoluția confuză a liniei de mijloc. Eroii meciului au fost, desigur, Alibec și Niță. Primului nu-i trebuie mult ca să ajungă acolo unde îi e ținta: poarta adversă, iar cel de-al doilea continuă să aibă intervenții providențiale în momentele cele mai dificile. Îi mai remarc pe Pleașcă și pe Momčilović, chiar dacă au mai zbârcit-o pe ici, pe colo, pe Moke, nevoit să joace pe alt post decât cel cu care era obișnuit. Și cei trei foști astrali – Enache, De Amorim și Boldrin au muncit mult, dar atât. Aștept în continuare explozia lui Tănase, parcă prea fragil, prea temător.
Una peste alta, un meci modest împotriva unei echipe care a jucat cu multă ambiție, neezitând să recurgă la durități. Dar steliștii simt că titlul e aproape și parcă a dispărut lehamitea-n joc pe care am remarcat-o în atâtea meciuri de până acum. Dinamo și Craiova se remarcă printr-un joc agresiv, dur, la rupere, nici Astra și CFR nu sunt mielușei, iar singurul răspuns la asta e o ripostă pe măsură: joc solid, aspru, fără teamă. Doar suntem… FCSB și Facem Ce Stim: Batem!
P.S. Delicioși micuții steliști în treninguri portocalii…
Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray
Nota Redacției: Reamintim pentru cei care nu-l cunosc pe Andrei Sava. Andrei este un stelist „pur sânge”, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale deosebite. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii pe fcsteaua. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.
