Steaua trece prin clipe delicate si viitorul nu se anunta deloc mai bun: dimpotriva, echipa e pe o panta descendenta. Nu pentru ca a ratat calificarea in play-off-ul Ligii Campionilor, nu pentru ca are un joc lipsit de luciditate (chiar daca, pe alocuri, plin de entuziasm), ci pentru ca a ajuns sa-si doreasca sa joace toate meciurile in deplasare. Pentru ca “acasa” nu mai exista pentru Steaua.
Si nu, din pacate asta nu are legatura cu plecarea din Ghencea. Ci cu suporterii care au ramas pe stadion, care sunt cuminti ca niste fete de pension. Ma includ si pe mine aici: aseara, la Derby, mi se parea incredibil ca publicul nu reactiona mai deloc nici macar la injuraturile la adresa lui Radoi (un “slagar” al anilor 2000…). Publicul eram si eu. Si, desi ma indigna, nu aveam cheful sa fluier, sa huidui, sa injur.
Steaua joaca doua meciuri in deplasare cu Dinamo, doua cu Petrolul si doua cu orice echipa care poate sa aduca 3-400 de suporteri galagiosi pe Arena Nationala. Echipa nu are niciun suport moral, dimpotriva, stie in mod explicit ca acei suporteri care erau “responsabili” cu sustinerea permanenta nu vin in mod asumat la meciuri. Iar ceilalti sunt din ce in ce mai putini si sunt la fel de apatici, indiferent ca sunt mai putini sau mai multi.
Cred sincer ca, cu un public de nivel obisnuit unui Derby, aseara am fi invins Dinamo. Si s-ar putea sa fi jucat altfel si cu Partizan, Petrolul sau Trencin. Nu e absolut deloc o intamplare ca, de la inceputul sezonului, obtinem rezultate foarte bune in deplasare si indoielnice acasa! De fapt, “acasa” nu mai exista. Steaua este mereu in deplasare.
Nu exista alte solutii decat aducerea peluzelor inapoi la meciuri. Iar pentru asta nu exista decat o solutie: trebuie sa ne intelegem cu Armata. Repet: TREBUIE SA NE INTELEGEM CU ARMATA. Clubul de fotbal, condus de Becali si Argaseala, trebuie sa le demonstreze suporterilor ca se revendica de la istoria clubului de fotbal Steaua fondat in 1947 si ca FACE CEVA in sensul acesta. Iar de facut, nu are de facut decat sa se inteleaga cu Armata! Orice jurist mai de Doamne-ajuta le va spune ca marca Steaua nu inseamna o sigla, ci include si denumirea Steaua! Actuala echipa de fotbal Steaua risca sa nu mai aiba dreptul sa se numeasca Steaua, daca nu se aseaza – cu buna-credinta – la masa tratativelor cu Armata. Iar Armata are la randul ei datoria sa o cheme la tratative. Si sa comunice mai deschis si mai bine pe aceasta tema. Inclusiv episodul plecarii din Ghencea ar fi trebuit comunicat mai bine.
Si cu transferuri si fara, si cu Europa League si fara, si cu Radoi si fara, Steaua nu are sa se astepte la lucruri bune daca nu se intelege cu Armata, ca sa-si aduca inapoi suporterii la stadion. Daca Radoi isi doreste sincer sa aiba un viitor la Steaua si nu un esec care nici macar nu i se datoreaza, trebuie sa il convinga pe Becali de aceste lucruri. Anume, ca nu exista solutie durabila in lipsa unei intelegeri cu Armata.
Cat despre prietenii mei buni de la Sud (sau de aiurea) care inca se amagesc ca aceasta echipa e FCSB si nu Steaua, le repet ce-am mai spus: aceasta e Steaua, indiferent ce vor ei sa creada. E ca intr-o casnicie: s-ar putea intr-adevar sa te trezesti dupa 20 de ani si sa-ti dai seama ca femeia de langa tine s-a schimbat, ca nu mai e cea de care te-ai indragostit, ca te face sa suferi… Dar nu exista altundeva, nicaieri, o alta femeie care sa fie sotia ta! Ai o singura sotie si, schimbata sau nu, e cea de langa tine. Alta nu exista! Sa pretinzi altceva e pur si simplu un non-sens.
Steaua de azi e Steaua de-acum 10 ani, de-acum 20, de-acum 29 si de-acum 68 de ani.
Trebuie sa ne intelegem cu Armata.
Ovidiu