Evenimentele care s-au intamplat in zilele ce au trecut m-au determinat sa scriu acest articol. Initial poate veti fi amuzati, altii poate revoltati, dar va promit ca la sfarsit veti intelege perspectiva mai larga a intamplarilor din aceasta etapa care a trecut.
La inceput voi spune sec si cu oaresce satisfactie mitocaneasca, Rapid a retrogradat matematic in Liga a II-a, pentru a nu stiu cata oara. Irelevant ! In aceeasi etapa Astra Giurgiu, sub conducerea lui Marius Sumudica, a demontat contracandidata Stelei la titlu, ASA (Asociatia Sportiva Ardealul – nu Armata, pentru cei care sufera de nostalgii incurabile – Tg Mures, ex FCM) si a facilitat „ros-albastrilor” (din Bucuresti) revenirea pe prima pozitie si posibilitatea de castiga (sau a pierde) titlul pe mana lor, in ultima etapa cu CSMS Iasi, in deplasare.
Cum spuneam, confruntata cu probleme financiare si sportive, Rapid Bucuresti si-a rezervat bilet la matineu, doar ca anul viitor va da piept cu alte „trupe tari” retrogradate din acelasi motiv, Otelul Galati, Ceahlaul si poate chiar FC Brasov si U Cluj (in functie de cum se va organiza campionatul). Ei si ce ? Ce treaba avem noi cu chestia asta ?
Sigur ca n-avem, nu in cea mai vadita maniera, sigur ca nu cred ca impresioneaza prea multe persoane fidele culorilor ros-albastre, cu atat mai mult cu cat ei in situatia noastra probabil ar fi organizat un foc de artificii pe maidanul din Giulesti-Sarbi, ghidandu-se pe aceeasi ideologie stupida care i-a determinat sa afiseze mesaje de genul „Thank you ‚Boro” in 2006. Ba mai mult, la ultima reprezentatie live cu oarecare miza, au avut grija sa se dea din nou in stamba si aici nu ma refer la sezonul curent, ci la meciul de pe Giulesti din 2012-2013, cand toate substantele secretate de corpul uman si-au facut simtita prezenta pe „bancile tehnice” si pe teren. Totodata, n-a fost asta o premiera, caci multi altii au spus ca in Giulesti iti trebuie umbrela sau musama pentru a lua loc pe banca oaspetilor ( cred ca e vorba de Dinu, dupa un „derbi” Dinamo – Rapid pe la inceptul anilor 2000, dar nu sunt sigur). As spune ca intotdeauna comportamentul lor a fost „tiganesc”, dar cum de ceva vreme e impropriu (pe buna dreptate) sa caracterizezi un astfel de lucru dupa etnie, o sa ma rezum la a face o caracterizare „profesionala”, gunoier (in ciuda faptului ca deja si o astfel de legatura intre meserie si comportament este „politically incorrect” in lumea dezvoltata). Si pe buna dreptate, vorbim de un termen folosit pana nu demult pentru a-i descrie pe cei fara educatie primara, cu atat mai putin cultura, lipsiti de vreo farama de demnitate sociala, dispusi si predispusi la activitati injositoare prin comportament.
Privind asa … de pe piedestalul ros-albastru, cu aroganta trofeelor, dar si a seriozitătii, profesionalismului și muncii, gunoierului ii lipseste nobletea, chiar si atunci cand munceste „de se speteste”, chiar si atunci cand nu scuipa si nu se dezbraca de caracter. Stigma ramane acolo si oricum, in scurt timp are grija sa se dea in stamba si sa dea cu bata-n balta, chit ca il imbraci in frac. Dar, asa cum ar fi, gunoierul traieste, gunoierul are emotii, gunoierul da cu matura, gunoierul misca mase. Si ce e mai amuzant, in simplitatea lui, e suficient sa-l lovesti acolo unde-l doare, in demnitate, ca imediat va raspunde cu o reactie de orgoliu si circ, mult circ. Fara pedigree, dar cu spirit, vulgar sau boem, este foarte important sa lupti impotriva unor idei, daca asta iti da tie o identiate. Contrar valorilor noastre cazone (considerand ca multi care sunt stelisti au achiesat seriozitatii pe care clubul Steaua o afisa in anii ’90), orice am spune, ai nevoie si de circ si de gunoieri.
Marius Sumudica nu face deloc exceptie de la mentalitea de gunoier, de om simplu, baiat de mahala crescut ca fotbalist pe maidanele din Triaj. Spune-i ca nu poate si nu stie si face pe naiba-n patru sa demonstreze contrariul. Sunt convins ca deja multi cititori se gandesc ca ajungem la un elogiu pentru un rapidist. Departe gandul, dar cu toata aversiunea noastra fata de rapidisti, trebuie sa recunoasem o anumita situatie de fapt.
In primul rand, Astra Giurgiu putea sa joace „la misto”, in dulcele stil caracteristic al echipelor care nu au obiectiv la final de sezon. Sper ca nu a ramas cineva impresionat de vrajeala aia cu bonsurile pentru diferenta de loc 5 sau 3. In al doilea rand, Sumudica n-a facut ce-a facut (si anume sa-si indrume echipa spre victorie) din corectitudine si profesionalism, ci din nevoia de epatare a gunoierului, a omului care trebuie sa-si depaseasca conditia cu orice pret, „sa arate la lume”. Si uite ca a reusit, chit ca indirect ne-a avantajat pe noi, chit ca a reusit sa treaca peste ura fata de Steaua, pentru a se tavali de ras si de atentie in fata camerelor ca Rica Raducanu, crescut in acelasi spirit. Faptic , baga rezervele si-si vedea de treaba, asa cum ar fi facut orice antrenor de echipa mica/ de provincie pana la jumatatea anilor ’80, daca Steaua s-ar fi batut cu Dinamo pentru campionat, iar nu cu o ilustra necunoscuta ca ASA 2014 Targu Mures. Si asta o spun cu mare patos, pentru cei care plang dupa departamente si care nu-si dau seama de progresul pe care l-am facut d.p.d.v democratic, chiar si in fotbal, acum, cand gunoierul are puteri discretionare si rezultatele nu sunt impuse pe linie de partid.
Una peste alta, indiferent de ceea ce va fi la Iasi, faptele descrise mai sus merita remarcate si cred ca toti putem sa ne intrebam, dupa moartea „spiritului” banatean, a „campioanei unei mari iubiri”, a argesenilor, a „Batranei Doamne”, a „U”-istilor, a stegarilor, a marinarilor, a studentilor, ce urmeaza? Moartea spiritului securistic si in final a seriozitatii cazone.
Sumudica a avut dreptate in final, a fost o palma, dar nu pentru stelisti, ci pentru fotbalul romanesc. Mentalitatea de gunoier, buna, rea, in toate cazurile utila si necesara, risca sa dispara. Acum a fost un antrenor cu mentalitatea aferenta, dar peste ani cine va mai fi ? Cine va mai face curat si mai ales, cine va mai duce inainte ideologia ros-albastra si seriozitatea cazona. Cred ca am luat-o deja de multa vreme in jos si tot in jos….
Autor: Empyro