Proiectul CSA pare pe zi ce trece o întreprindere neserioasă. Dar poate aşa lucrează militarii strategic, să ne înşele vigilenţa
Românii au încredere în Armată şi în Biserica Ortodoxă, aşa spun sondajele de opinie. Nu toţi românii au încredere în aceste instituţii seculare, dar majoritatea decide. Altfel, cu cele sfinte nu e bine să glumeşti, nici cu militarii. Dar dacă ei, militarii, glumesc cu noi? Dacă proiectul CSA Steaua este un banc prost?
Falii şi felii
O parte importantă a celor care ţin cu Steaua văd continuarea poveştii în Clubul Sportiv al Armatei. Se amestecă aici nostalgia şi neîncrederea. Nostalgia pentru performanţele inegalabile ale echipei lui Tudorel Stoica, Lăcătuş şi Duckadam. Neîncredere în întreprinderea lui Gigi Becali. Toate abuzurile patronului din Pipera au săpat falii în conştiinţa suporterilor stelişti. Mai ales a suporterilor de-o seamă cu Sevilla ’86. Declarativ, ei sunt cei cărora li se adresează în primul rând iniţiativa Ministerului Apărării. Numai că pe zi ce trece, devine tot mai puternică senzaţia că în spatele acestei acţiuni girate de oameni care au făcut istorie în tricoul roş-albastru se ascund alte interese decât cele sportive ale deţinătorilor puterii din ministerul tutelar. De exemplu, cum să-l tapăm de nişte bani pe fraierul de Gigi.
Joc la două capete?
De unde această bănuială? Din piese ale aceluiaşi mecanism puse cap la cap. Mai-marii ministerului i-au arătat pisica (era kaki?) juristului Florin Talpan după ce a reuşit să câştige bătălia în justiţie împotriva clubului patronat de Becali. Mesajul a fost ceva de genul „Insubordonare” ori „Ţi-ai depăşit prerogativele şi ai avut proasta inspiraţie să ieşi în faţă. Ba mai mult, ai avut şi tupeul să ne iei la întrebări.” Alt element care susţine teoria non-combatului MApN în demararea proiectului CSA Steaua a fost lipsa de apetit pentru organizarea sărbătorii de pe 7 mai, cei 31 de ani care au trecut de la câştigarea Cupei Campionilor Europeni fiind celebraţi la Hotel Intercontinental cu sprijinul nemijlocit al lui Victor Piţurcă. Ani la rând lumea l-a arătat cu degetul pe Becali pentru atitudinea jignitoare faţă de mulţi componenţi ai generaţiei Sevilla ’86, iar acum, când mişcarea de restauraţie părea să-şi fi găsit adepţi iluştri – Tudorel, Piţi, Lăcă -, onor domnii generali s-au făcut că dorm în front. Cu ce era ocupată sala de festivităţi a Cercului Militar Naţional, cu Expoziţia Grenadei Neexplodate?
Un dar Regal
Piesa lipsă din ansamblu este tocmai echipa. CSA Steaua Bucureşti. O construcţie minunată în spaţiul virtual-declarativ, dar inexistentă în banala realitate tridimensională. Marius Lăcătuş, numit pompos coordonatorul proiectului, a pozat un pic la conferinţa de prezentare, apoi s-a dat la fund. După altă perioadă de tăcere, veteranul Ion Ion a fost numit antrenorul fantomaticei echipe a ministerului. Alegere cel puţin ciudată. O formaţie care vrea să renască îşi pune antrenor un om trecut demult de prima tinereţe, fără trecut profesional. Iar acum, după alte săptămâni de absenţă, aflăm că Steaua militarilor ar vrea să cumpere ACS Regal Sport Ferdinand I, echipă clasată pe locul 2 în Liga a 4-a, cu şanse de promovare. Potrivit prosport.ro, oferta generalilor este ameţitoare: 30.000 de eruro pentru a achiziţiona clubul, lotul de jucători şi antrenorii. Şi asta ca să ce? Să dribleze un an de competiţie în eşalonul al patrulea.
Scriitorul Radu Cosaşu ne propune în editorialul de azi o terapie de râs pentru a supravieţui întregi la minte evenimentelor din fotbalul nostru. Mi se pare cel mai bun sfat, mai ales că surata vitregă a Stelei militarilor l-a numit antrenor principal pe Viorel Tănase, abia dat afară de la Cetate Deva, din Divizia C. În acte. În fapte, va fi Nicolae Dică. Am mai văzut filmul ăsta, cu alţi actori. Dar n-am râs.
Cristi Geambașu
Preluare de pe blogsport.gsp.ro/geambasu
Nota Redacției: Redăm mai jos și editorialul scriitorului Radu Cosaşu, la care face referire Geambașu
Aceste momente ilariante
Deci așa a fost, cum ne-o spune chiar stăpânul: Alibec e cel care a descoperit lacuna regulamentului cu care FCSB se duce la Lausanne ca să ceară dreptate. Nici dacă ar fi marcat în play-off cât Cristiano sau Cavani, Alibec nu atingea această eficacitate. El, cu mintea lui, a găsit calea spre titlu a echipei sale.
Niciun regulament nu-mi interzice ca, într-o situație atât de dramatică, aceea de a avea și a nu avea o campioană, să surâd, ba mai mult: să râd, adică să trăiesc un moment ilariant. Dicționarul zice că ilariant e ceea ce provoacă râsul – pentru noi, microbiștii, cu vocabularul nostru special, ilariant este ceea ce a comis Larie.
Îmi permit acest joc voios de cuvinte fiindcă de când (nu) s-a terminat campionatul, cu joaca și jocurile sale, trăim într-o atmosferă curat ilariantă, de o incontestabilă veselie. Chiar cuvintele râd: în fond, Dică sunt ultimele litere ale lui Șumudică, mă înțelegi? Trecând de cuvinte, Ideile (cu majusculă, cum se scrie azi inteligent) sunt și ele de mare anvergură.
MM Stoica poate declara cu tot seriosul: „Steaua este cea mai bună echipă din țară. Am demonstrat cel mai bun fotbal… Suntem mult prea buni față de ceilalți”. Se poate întreba: când? În care meciuri? În meciurile în care ați jucat cu oameni cumpărați de la campioana Astra? Mai simplu este să schimbăm un verb și o literă din fraza cu „mult prea buni”. Corect ar fi: avem prea mulți bani față de ceilalți. Ceea ce nu e un păcat, dar nici caz de laudă deșănțată.
De câteva zile, Hagi emite tot în superlative. El a părăsit strategia modestiei și a trecut la o ofensivă a propriei excelențe care aducea, în Gazetă, două titluri. Pe prima pagină: „Sunt la nivelul lui Conte și Guardiola”, iar pe paginile 8 și 9: „O să-i bat și pe cei mai buni, inclusiv pe Pep și Conte”.
Pe care să o alegem? Pe a doua? Oricum, nu pot să nu-i comunic ce a gândit un filosof chinez de demult: „Înțeleptul nu face paradă cu sine, de aceea strălucește… Nu se laudă pe sine, de aceea este merituos. Nu se mândrește cu sine, de aceea excelează” (e la fel de valabilă și pentru înțelepții care excelează în a-l face praf zilnic și metodic pe Hagi).
Ca să fiu drept, mie cea mai corectă afirmație a lui Hagi mi s-a părut că a fost aceasta: „Sunt mulțumit, ne-am luptat cu cele mai bune echipe din România”. Fără să fiu un sumbru eurosceptic în ce privește destinul Viitorului și al Stelei în cupele continentale, întreb doar atât: pe ce loc e România în clasamentul FIFA? Accept să mi se spună: pleacă de aici că nu mai ai niciun haz!
Radu Cosaşu
Preluare de pe blogsport.gsp.ro/cosasu
