Pe Arena Națională, în fața a aproximativ 28.000 de spectatori, dintre care 8.000 de ultrași dinamovişti, Steaua și Dinamo au remizat pentru a 48-a oară în istorie, și rămân neînvinse în acest sezon, la egalitate de puncte (9), cu unul mai puțin decât liderul surpriză CSMS Iași.
A fost cel de-al 159-lea duel între marile rivale, 133 în Liga 1, și primul egal fără goluri în derby-urile din ultimii 16 ani, ultima remiză albă fiind pe 15 mai 1999. Chipciu a fost campion și la ratări, într-un meci la finalul căruia roş-albaştri au ajuns la 12 partide consecutive fără înfrângere în faţa dinamoviștilor. A fost primul derby din istorie în care cei doi căpitani de echipă au fost străini, Varela respectiv Vojnovici.
- FC Steaua Bucureşti: Cojocaru – Alcenat (Tahar ’87), Varela(cpt), Toşca, Guilherme – Muniru, Breeveld (Tudorie ’62) – Ad. Popa, Hamroun, Chipciu (Mihalcea ’82) – Tade.
- FC Dinamo Bucureşti: Cerniauskas – Feussi (Nedelcearu ’46), A. Marc, Mevlja, Fai – Vojnovici(cpt), Filip – C. Matei (Şerban ’69), D. Rotariu (P. Petre ’64), Lazăr – Gnohere.
- Rezumat
In prima repriză a fost un meci cursiv, pe alocuri spectaculos, însă în mitanul secund, sugrumați de efortul depus în primul, dinamoviștii au capitulat la toate capitolele, dar mingea a refuzat să le intre în poartă. Avântul din debut al câinilor, încurajați frenetic de cei 8.000 de ultrași, a fost înghițit repede de valoarea și experiența Stelei. Campionii au pus stăpânire pe joc și au dat liber la palpitații și deznădejde în peluza câinilor.
Trebuie remarcat că dinamoviștii și l-au asumat în coregrafie până și pe Ștefan cel Mare, doar, doar vor înjecta jucătorilor lui Rednic, metaforic, dorința de victorie printr-o pildă istorică: acum 540 de ani, oastea mică a lui Ștefan a putut să înfrângă o mare armată la Podul Înalt.
Norocul dinamoviștilor nu a fost spiritul marelui domnitor moldevean, inoculat coregrafic echipei, ci bara și paradele lituanianului Cerniauskas, dublate de doi români împiedicați, Chipciu și Tudorie. Altfel, era iar zi de doliu în Groapă. Imaginea de la final, cu Steliano Filip & Co. implorând Cerul că au scos 0-0 și steliștii aproape plângând, spune de la sine despre ce au pătimit dinamoviștii pe teren. Parafrazându-l pe Mihai Eminescu:
În zadar striga Peluza ca potaia în turbare,
Forța Stelei strânge câinii ca în țarc la apărare;
În zadar Ștefan cel Mare se ridică înspre oaste,
E cuprinsă de atacuri și pe flancuri și în coaste.
Și, lovită în față,-n bară, ca și fulgerul și gerul,
Pe gazon lor li se pare că se năruie tot cerul!
Mircea Rednic mână-n luptă haita lui șovăitoare,
Însă Steaua vine, vine, calcă javrele în picioare…
Cățelușii, după fluierul de final a lui Hațegan:
Dintr-o inimă de câine
Grăim, Doamne, către Tine,
Bogdaproste de egal!
Era groasă … Ca de cal!
(Pentru cel care nu știe, calul din coregrafie)
Fraților, am scăpat! Scăparăm de bătaie! Campeones, campeones, ole, ole, ole!
Ca de obicei în ultimii 4 ani, Steaua a dominat copios, defensiva lui Mircea Rednic a început să respire tot mai greu sub valurile roș-albastre, dar cel mai bine plătit stelist s-a distrat cu ocaziile și bara. Muniru a „violat” mijlocul dinamovist, Adi Popa le-a înnodat picioarele fundașilor, iar Hamroun a fost din nou MVP.
La surprize neplăcute, sunt tot jucători cu salarii mari și pretenții de titulari. Alcenat, sub așteptări în defensivă, ca un trezit din somn, și Tade, care a început să ia chipul și asemănarea lui Nikolic. Aleargă mult, combinații puține, finalizări zero. Pare logic de ce Mirel Rădoi le cere mingi lungi pe el (idem pe Tudorie). Tade poate schimba direcția și ritmul numai ca pivot, prin devieri cu capul. A încerca „un-doi” cu el, pare, uneori, ca și cum ai da mingea în colțul mesei. Alte vârfuri nu are … deocamdată. De ce nu are? Din vina lui.
Campionii își mențin invincibilitatea și supremația totală față de marea rivală. Câinii roșii au fost ținuți în lesă și dresați în corzi. Din păcate, roș-albaștrii nu le-au făcut și poarta ciur, ca în sezonul trecut. Deși Steaua venea „stoarsă” fizic și psihic, la 3 zile după drama din Belgrad, a arătat că ține la efort, posedă spirit de învingător și instinct de luptă, dar mai are de lucrat la omogenitate și de întărit câteva posturi.
Mircea Rednic a recunoscut că steliștii au dominat partida. În acest context, dinamovişti au sărbătorit remiza cu Steaua de parcă ar fi fost o mare victorie, au cântat şi au dansat în vestiar, în pe drumul spre autocar şi în autocarul echipei. Mirel Rădoi a remarcat ironic: „Dinamo se bucura la final de parcă luase titlul”. Fostul căpitan al câinilor, Giani Kiriţă: „Băieţii s-au bucurat că nu au luat bătaie. Efectiv îmi venea să plec de pe stadion cînd vedeam ce se întîmplă în careul lui Dinamo. E o ruşine! Bambilici prin careu… Şansa lui Dinamo a fost forma slabă a lui Chipciu.” Până și suporterii împătimiți ai câinilor recunosc resemnați: „Au fost mai buni. De ani de zile sunt mai buni”. Pentru orgoliul unui stelist asta înseamnă mai mult decât o victorie!
Bravo băieți! Sezonul ăsta vă mai așteaptă trei derby-uri.
XRay