Singurul lucru pe care l-am așteptat de la eliberarea lui Becali a fost celeritatea în rezolvarea problemelor de identitate și de organizare. Dar n-a fost să fie. Dimpotrivă, a lăsat aceeași ceață, după ce a tras câteva gloanțe spre țintele imaginare dezvăluite tactic înainte de final și apoi reconfirmate strategic sub euforia titlului câștigat la un vârf de barcă.
În problema siglei nu a mișcat un pas, în afară de declarații bune ca paie pe foc. Nici spre negocieri, nici spre a arăta într-o conferință de presă documentele cu care să mai împrăștie norii negri de pe polemica și schisma care bântuie lumea stelistă.
Organizatoric, clubul stă mai rău acum cu Becali în libertate, decât era după plecarea lui Reghe cu el în celulă. Mai sunt două zile până primul stagiu de pregătire. Oficial, Steaua nu are antrenor, nu are staff tehnic, nu are vreun transfer realizat. Are cinci plecări și o revenire, Gabi Matei. Totuși, a făcut ceva. L-a oficializat pe Duckadam la club și i-a cerut să stea mai aproape de echipă și portari. În rest, nimic.
Este incredibil cum Becali are darul de a complica lucrurile pe mofturi. Mirel Radoi, în afară de simbolistică, stelism încontestabil și determinare, nu cred că poate aduce vreun plus tehnic pe banca Stelei. Este una să execuți programe de antrenament, să te pregătești pentru un meci, și alta este să le gândești tu și să le intocmești profesionist la detaliu. Ca fotbalist ai limitată informația la pătrățica ta, fără să ai imaginea de ansamblu, fără să fie necesar să știi cum trebuie construit master planul întregului pentru a imbina optim, tehnico-tactic, lotul în angrenajul unei echipe.
Cu meciuri din trei in trei zile, fără pași gresiți, nu mai ai timp de cursuri și bac. Nici Făt-Frumos nu poate lua bacul, licențele A, B, C și Pro într-o zi, cât alții în trei ani. Nu a avut timp ca jucător, cu atât mai puțin va avea ca antrenor, când timpul necesar de lucru este aproape dublu. În general, școala nu te face mai deștept, dar te învață unde și cum să te documentezi operativ pentru a găsi just in time răspunsurile corecte sau soluțiile eficiente.
Massimo Pedrazzini are studii, are și ceva experiență, are și conexiuni în fotbalul mare, dar ca antrenor nu a confirmat nicăieri. Nu prea l-a ajutat nici pe Zenga, nici pe Lăcătuș. Nu cred că îl va suplini sau asista performant nici pe începătorul Rădoi. Poate că viitorul antrenor principal va fi însuși Becali?! Glumesc, evident, și sper să fie doar o glumă.
Dacă ar fi să compar situațiile lui Reghe, Gâlcă și Rădoi la înscăunare, Mirel pleacă dintr-o poziție defavorizată și față de Gâlcă. Nu e ușor să vii antrenor, cu acte în regulă, staff profi și lot cristalizat, la o echipă care a dominat fotbalul intern timp de trei ani și a luat totul în ultimul sezon. Orice trofeu ratat, fie și la penalti, te va depuncta la impresie.
Când nu ai nici școală, nici staff profesionist cu care ai mai lucrat anterior și moștenești un lot făcut șvaițer de plecarea a 5 titulari și al 6-lea e liber la transfer (Tănase), performanța devine o misiune imposibilă. Mai ales că în acest sezon numărul de partide va crește din noul sistem cu play-off şi play-out al Ligii 1. În loc de 58 de partide, câte a disputat Steaua în sezonul trecut, în 2015-2016 poate juca peste 70. Pentru a performa iți trebuie lot echilibrat valoric și dimensionat corespunzător pe posturi. Până acum … vorbe cu „vedete”, găuri și zero transferuri. Câteva nume aruncate pe ecran, nu integrări într-o viziune și o strategie pentru un sistem de joc.
La plecarea intempestivă a lui Reghecampf, am evaluat condițiile în care debuta Gâlcă și mi-am luat gandul de la titlu și de la grupele Champion’s League. Cu vreo 10 zile rămase până la plecarea în primul cantonament din Italia, cu Becali și MM la puscărie, Steaua trebuia să-și completeze și staff-ul tehnic și lotul. Ce s-a întamplat apoi s-a văzut. Paradele lui Arlauskis au dus Steaua în grupele Europa League și au salvat începutul de campionat.
Acum situația îmi pare și mai dramatică, fără precedent în ultimii ani, cei dinainte de Reghecampf. Preacucernicul Becali își poate lăsă speranța pentru performanța în mâna lui Dumnezeu și a finului Rădoi, numai că eu nu cred în minuni pe bandă rulantă. Și nu numai eu. Cu toții știm că performanța este în mâna staff-ului tehnic și a lotului avut la dispoziție, nu în mătănii și donații la Muntele Athos. Eu vreau „Forța Steaua”, nu „Steaua, cu Dumnezeu înainte!”
Dacă nu rezolvă problemele de staff și lot în următoarele 10-15 zile, nu mai am speranțe nici la grupele Europa League.
XRay