Un proverb românesc spune: „Apără-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr și singur”. Am văzut ce au scris prietenii Stelei. Să vedem ce au scris și „antipatizanții” săi declarați prin nenumărate articole și emisiuni TV.
Mihai Mironică, deținătorul mărcii inregistrate(TV) „Du-te, du-te, Dica!”, a scris un articol, care în opinia mea descrie drama europeana a Stelei și realitatea din teren a Grupei J. Nefiind sub influența emoțiilor de stelist și a răutații lui proverbiale, jurnalistul Mironică a reușit să încondeieze un articol decent și obiectiv. Îl redau mai jos, nu ca o părere din partea unui neutru, ci una din partea celui care mai repede și-ar tăia o mană decât să scape un prilej de a mai ataca Steaua o dată.
“Steaua a înfrânt
Steaua a produs cea mai onorabilă înfrângere a unei echipe româneşti într-un meci internaţional în acest an. Nu este cine ştie ce consolare, dar Steaua n-a fost învinsă de Dinamo Kiev în această partidă. În ziua în care Istvan Kovacs a arbitrat pentru prima oară după deja faimosul meci de la Târgu Mureş, fiind delegat în Europa League, Steaua a mai fost învinsă de o brigadă, de această dată englezească. Un penalty clar refuzat şi un gol încasat din ofsaid le-a adus aminte steliştilor vechi de un alt Jack Spintecătoru’ venit din perfidul Albion, David Elleray, cel care a executat-o pe Steaua cum 20 de ani la un meci cu Benfica. Steaua a fost executată în serie în această grupă de Europa League, şi în meciul precedent, din Danemarca, campioanei fiindu-i refuzată şi atunci o lovitură clară de la 11 metri.
Steaua a jucat bine cu Dinamo Kiev, dar, dincolo de această prestaţie decentă rămâne frustrarea că Steaua a fost totuşi eliminată dintr-o grupă în care a venit din urna a doua valorică, o grupă în care ar fi trebuit să defileze cu Aalborg şi Rio Ave. Cum Steaua conduce autoritar un campionat ameninţat de implozie din cauza problemelor financiare, iar în Cupă ea a trecut de singurul hop important, meciul de la Craiova, doar cu ajutorul arbitrului Tudor, rămâne observaţia că Gîlcă a ratat adevăratele pariuri ale acestui sezon, calificarea în Liga Campionilor şi pătrunderea în primăvara Europa League. Campionatul în acest moment este doar un alibi pentru succesorul lui Reghecampf, cel care şi-a pierdut proverbialul calm la interviul de după meci de la Dolcesport când s-a descărcat nervos într-un mod absurd asupra reporteriţei.
Este interesant de văzut cum aerul european al unei competiţii schimbă şi reacţiile şi execuţiile unor jucători. Ocazia uriaşă ratată de Szukala în debutul partidei este 100% gol pentru polonez într-un meci de Liga 1. Lui Keseru mingea îi vine perfect pe şiretul piciorului stâng în finalul primei reprize dar o trimite slab în portar deşi într-un meci cu o echipă românească sunt convins că ar fi rupt plasa. Chipciu îşi pierde şi el cumpătul şi îi suflă o minge de gol lui Tănase. Chiar şi impecabilul Arlauskis şi-a pierdut luciditatea la golul al doilea al lui Dinamo Kiev ieşind fără sens mult în afara careului. Dincolo de aceste momente de black-out, aş remarca jocul bun al lui Prepeliţă, protagonistul unui mister şi anume amânarea oferirii unui nou contract de către Steaua mijlocaşului său central.
Steaua a ratat un nou moment „Danke schanke” pentru că Rio Ave şi-a făcut treaba superb în faţa lui Aalborg precum Schalke în urmă cu câţiva ani în Israel. Atunci Steaua şi-a câştigat meciul său având alături 50.000 de fani electrizanţi. Dacă ar fi avut şi cu Dinamo Kiev o Arenă Naţională plină, Steaua ar fi putut domina şi mai clar ilustrul său adversar. Părăsită de fanii capricioşi, Steaua a rămas o echipă bună, dar fără factorul X cu care deseori făcea diferenţa în favoarea sa în marile dueluri europene.”
Mihai Mironica – Prosport
Normal că impărtașesc opiniile din articol, dar dacă l-aș fi scris eu, evident, nu cu talentul lui Mironică, s-ar fi gasit suficienți „prieteni” să mă (re)acuze de propagandă pro Steaua, pro Gâlcă, pro mai știu eu ce sau cine. Ar fi culmea să-l acuze acum de același lucru pe Mironică. Dar mai stii … ?!
Superb gestul suporterilor prezenți la meci, care la final au aplaudat și le-a strans mâna, când jucătorii au venit sa-i salute! Semn că este loc de normalitate și gustul amar al înfrângerii nu transformă iubirea în ură.
O reverență de respect pentru toți din partea mea.
X Ray