După zile de aşteptare tensionată, în care speranţa fanilor unei clone impopoţonate în culorile roş-albastre a fost invers proporţională zgomotului de declaraţii emfatice ale conducerii CSA, a venit şi prima veste despre noua societate comercială pe acţiuni, deţinută de suporterii stelişti pentru salvarea brandului şi mărcii Steaua din mâinile hrăpăreţe ale lui Becali. Ca un preludiu la marea adunare populară de la Braşov din 30 mai, a fost publicată pe pagină oficială a proiectului o cerere de achiziţionare acţiuni pentru STEAUA S.A.
Nu e un secret faptul că am mari rezerve de la această iniţiativă. S-a vorbit de modelul Barcelonei, în condiţiile în care Barcelona nu e o societate pe acţiuni (în fapt, s-a zbătut, împreună cu Real Madrid, Athletic Bilbao şi Osasuna, să nu fie forţată să intre într-un asemenea aranjament pentru a-şi păstra intacte tradiţiile şi membership-ul unic). Se aruncă cifre fantasmagorice cu sute de mii de români ce ar cumpăra zeci de acţiuni pentru crearea unui nou club – asta în timp ce adevărata Steaua are astăzi un meci decisiv pentru câştigarea campionatului şi respectarea blazonului de cea mai importantă echipă de fotbal din istoria României. Aş fi vrut să fac abstracţie de aceste lucruri şi pur şi simplu să analizez cererea întocmită de iniţiatorii proiectului cu o minte deschisă la noi idei şi vise cu potenţial. Nu mi-a ieşit şi am să vă spun de ce.
- Documentul este întocmit fără nici cele mai elementare norme de redactare a unei cereri oficiale. Lipsesc datele de identificare ale persoanei/firmei căreia îi este adresată, un cod unic de identificare a companiei, o adresă, un număr de telefon. Adresa de email la care trebuie sa trimiţi respectiva cerere e o simplă şi anonimă adresă gmail.
- Deoarece eşti obligat să îţi oferi datele cu caracter personal (copie buletin identitate, CNP, adresă), legea forţează societatea în cauză să respecte nişte norme generale, în calitate de operator date cu caracter personal. Şi nu sunt puţine. Operatorul trebuie să fie luat în evidenţă de către ANSPDCP (Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal) şi trebuie să prezinte persoanei semnatare următoarele informaţii: identitatea operatorului (NU S-A RESPECTAT), scopul în care se face prelucrarea (APARENT S-A RESPECTAT DAR VOM VEDEA CA E O ILUZIE), alte informaţii privind cadrul legal, drepturile şi obligaţiile părţilor etc. De asta e cel mai uşor să ataşezi şi un formular-tip prin care toate aceste elemente să fie menţionate în clar.
- Am zis că scopul în care se face prelucrarea e formulat aparent clar (“intenţia de a deveni membru, achiziţia de acţiuni etc.”). Ei bine, aparenţele înşeală. Dincolo de dorinţele şi aşteptările oamenilor, m-au frapat două amănunte.
- Autorul cererii a simţit datoria să-şi liniştească viitorii acţionari prin menţionarea unei case de avocatură, care astfel ar conferi respectabilitate şi legalitate în ochii noilor-veniţi. Problema e că lipseşte numele casei de avocatură; faptul că e “cunoscută” e o informaţie pe cât de vagă pe atât de inutilă. De ce? Să fim conştienţi, creaţia unei societăţi pe acţiuni e mai dificilă decât simpla înfiinţare a unui SRL de apartament iar din punctul asta de vedere aportul unor avocaţi buni e inestimabil. De ce nu se rosteşte numele casei de avocatură?
- Acelaşi autor a ţinut să ne informeze asupra numelui viitoarei societăţi comerciale, intitulată, aşa cum e frumos, STEAUA S.A. Să fim bine înţeleşi, numele de STEAUA S.A. e strîns legat, în cadrul cererii, de achiziţia de acţiuni – cumpărătorul va deţine, după achiziţionare, acţiuni la STEAUA S.A, noua societate a adevăraţilor suporteri. Din nefericire, am nişte veşti proaste pentru voi. STEAUA S.A. există bine mersi, ba chiar s-a gândit să apară pe lume în anul 1945 (data înfiinţării) şi 1991 (data înscrierii la Registrul Comerţului. Şi pentru că nu s-a gîndit vreo clipă că ar putea fi deţinută de suporteri de fotbal, societatea STEAUA S.A. a trecut pe producţia de săpun lichid şi detergent. Nu mă credeţi? Căutaţi-o după Codul de Identificare Fiscală CIF 786480 J32/12/1991.
Este cât se poate de evident amatorismul celor care se află la conducerea proiectului. Poate se potriveşte atunci când se strâng bani pentru un grătar şi două lăzi de bere; dar a avea pretenţia că vrei sa construieşti o societate pe acţiuni, care să atragă finanţări de milioane, cu care să construieşti o echipă de fotbal de la zero, când tu nu ştii măcar să întocmeşti o cerere de doi lei, uploadată pe un site gen fileshare şi anunţată pe o pagină de facebook cu 1.000 de fani, e cât se poate de grav. Nu vă jucaţi cu sentimentele şi portofelele steliştilor dacă nu aveţi siguranţa că le puteţi oferi altceva decât un Caritas contemporan!
Autor: Alexandru H.