Topit de căldura Ieșilor, făcând eforturi teribile să revăd câte ceva din locurile unde n-am mai fost de aproape 30 de ani, n-am mai avut timp și chef de blog.
Meciul cu Astra l-am așteptat liniștit, convins că va fi un alt antrenament, un alt experiment. Prima repriză a părut să-mi dea dreptate, Steaua făcând instrucție cu echipa celui mai băftos antrenor. Pentru că Astra a avut o serie incredibilă de meciuri în care a părut logodită cu norocul. Câteva reușite ale lui Budescu l-au salvat pe ăla cu gura mare și aia mică de o mutare forțată pe alte meleaguri. Să amintim de 2-2 la Londra și dezinteresul englezilor pentru Europa Cup, ceea ce a făcut să trimită la Giurgiu echipa a II-a. Să amintim de golul stupid care a dereglat Recașul, facilitând o victorie ce părea imposibilă. Și de altele…
Valoarea giurgiuvenilor e mai aproape de cea din meciul cu ASA. Acel 1-5 putea rămâne o amintire frumoasă după prima repriză a meciului cu Steaua. Dacă steliștii nu erau puși la colț de 2 ori, dacă nu li se dădea cu linia la palmă de alte câteva ori, dacă nu am fi revăzut pentru a nu știu câta oară exasperante ratări și bâlbe, am fi văzut o tabelă de marcaj cu un scor nemaintâlnit după 45 de minute. Dar n-a fost să fie. Și am presimțit că cele întâmplate în prima repriză vor duce, ca de atâtea ori în anul acesta, la un final nefast. Și-așa a fost. Bre, să fi fost o greșeală, două de arbitraj, n-aș fi zis nimic. Se mai întâmplă, suntem cu toți supuși greșelii. Dar câte au fost în meciul ăsta? Văd că presa e oripilată, se amintesc vremurile Cooperativei. Ei, bine, nu cred. Nu cred că a fost vreo fantomă a ASA-ei din sezonul trecut, care să-i arate lui Colțescu ce și cum. Nu, bre! Omul ăsta, vorba lui GgB, ar trebui trimis la tratament. Că a trântit meciul cu un calm imperturbabil, luând decizii zăpăcitoare, de om dus cu capul. Totul pe față, fără jenă, fără cine știe ce teatru care să mascheze loviturile sub centură aplicate la foc automat. Într-o singură direcție… Dacă mă-nșel eu, înseamnă că și Crăciunescu și Porumboiu sunt la fel de afoni ca mine.
Dar știți ce nu-mi dă pace? Gândul că, așa, cu Colțescu la timonă, cu Chipciu pe teren, cu Tadé mai amorțit ca niciodată, Steaua a făcut din marile vedete Budescu, Alibescu, Teșerescu, Enăchescu niște anonimi. Și putea învinge. Lejer. Dar când e să nu meargă treaba… pierzi cu 0-2, chiar dacă scorul putea fi chiar și 10-2. Numai că, știți și voi, doar golurile de pe tabelă contează.
Și încă ceva. Să fi fost voi în locul celor de pe teren, sau al lui Rădoi, ce ați fi făcut? Ați fi rezistat calmi până în minutul 90? Că eu nu știu ce-aș fi făcut… Dar asta nu ne aduce punctele înapoi. Scorul final a fost 0-2 și am rămas cu 9 puncte după 6 etape. Ceea ce nu înseamnă că nu vom lua din nou titlul, nu-i așa? Au năvălit iar boromanii pe site-uri, pe forumuri, pe bloguri. Dar, așa cum spune căpitanul Varela: ”În România se bucură toţi cînd pierdem, dar la final noi câştigăm trofeele.”
Oricum, pățania din seara asta mi-a alungat de tot somnul. Și mâine plec iar la drum. Meciul de sâmbătă îl văd la Gura Humorului. Poate acolo o să apuc să zâmbesc. Noapte bună!
Andrei Sava