Primul interviu cu patronul FCSB, Vasile Geambazi (Partea 1)

De mai bine de o lună vorbim, mai corect spus negociem, interviul acesta cu Vasile Geambazi, patronul din acte al FCSB, 37 de ani. Mult mai cunoscut ca „Vasi”. De fapt e „brandul” pe care i l-a construit Gigi Becali. Spre deosebire de Gigi, Vasile Geambazi e un om care nu vrea să iasă în faţă. Nici nu refuză din start, nici nu e din cale afară de încântat să dea interviuri. O dată la câteva zile ne auzeam la telefon. Venea ultima etapă și totul „ardea” în tabăra FCSB-ului. Era… de fapt este ocupat non-stop cu Academia. E plin de energie şi de pasiune. Aşa cum îl descriu apropiaţii.

Era la Cluj pentru turul semifinalei cu Ardealul la Under 19. 2-0 pentru FCSB U19. „Vedem când mă întorc în Bucureşti”. Mai încercăm şi la retur. „Ne vedem la meci!”. Ei bine, nu ne-am văzut la meci. Ne-am văzut după. Aproape 90 de minute. Cât un meci! Primul interviu cu cărţile pe faţă cu „Vasi” Geambazi. Crud, dur, sincer. Deci, Vasi, cine conduce FCSB? Totul este în rândurile care urmează!

„Vasi” Geambazi show. Primul megainterviu cu patronul FCSB. Gigi Becali şi tancurile Armatei!

De unde pasiunea asta pentru fotbal? Ați jucat fotbal sau doar vă place fotbalul?

– Dacă o să vă povestesc, o să-mi sară toţi dinamoviștii-n cap! Am fost prin clasa a cincea la Dinamo, am vrut să mă duc și eu la fotbal, am fost premiant până în clasa a opta, a noua, cu olimpiade, cu premiul întâi și am vrut atunci, într-a cincea, să mă duc și eu la fotbal. M-a lăsat tata, bine-nțeles, și mergeam din Pipera cu IRTA, autobuzele de atunci, plecam de dimineață la școală, terminam pe la unu, mâncam pachețelul pus de bunica și direct de la școală la antrenament la Dinamo. Ajungeam pe la două, două și ceva, antrenament până pe la patru, cinci, până mă spălam, mă schimbam, ajungeam acasă pe la șapte seara. Mort de oboseală, nu-mi mai făceam temele, m-a lăsat tata o săptămână, o lună, două luni, și o-ntreba pe bunica „Cum e? Temele și le face?”, știa tata că nu poți să mergi în paralel cu școală și cu fotbal, e greu, foarte greu…

Îl ştiţi pe Hagi din Pipera? „Ceva oi, miei, brânză?”

Păi nu prea merg amândouă…

– Pierdeam mult timp pe drumuri, două, trei ore, nu era departe Dinamo, dar era autobuzul ăla aiurea și atunci a zis tata „Școală sau fotbal?” și am zis „Tată, școală!”. Că la școală vedeam premiul, vedeam recompensa. La fotbal mă duceam și, Dumnezeu să-l ierte, Timar, antrenorul… eram copil, zece-unșpe ani, nu știam eu după Revoluție cum merg lucrurile, cu șpăgi, cu părinții care vin cu „cotizații”, cu blugi, cu pachete de țigări sau ce se mai venea pe vremea aia… Mai am un coleg aici care a fost și el la nea Timar… A fost și el așa, o lună, două, Hagi îl cheamă, e o coincidență de nume, e tot machedon de-al nostru, n-are treabă cu Hagi Hagi, cu Gică… Şi-i zice „Hagi, tu ești din Pipera, nu?”, „Da”, „Vezi că mâine ești titular”. S-a dus el mai încolo, bucuros și când să plece „Hagi, Hagi, tu ai, mă, ceva oi, miei, brânză, ceva pe-acolo?”, „Nu”, zice ăsta, „familia mea e normală, muncește la fabrică tata…”, „Aaa, bine, atuncea mâine să nu mai vii!”… (n.r. – râde)

Deci cam așa era cu titularizarea…

– Cam așa era sistemul… Da… Și am fost la Timar două luni, bine-nțeles că am făcut numai antrenamente, mă omora, alergare, alergare, alergare, n-am avut nicio treabă cu jocul, bine-nțeles că n-am jucat niciodată niciun meci oficial, nicio legitimație, n-am avut nicio treabă cu fotbalul profesionist, dar, peste vreo opt ani, aveam vreo 19, mi-am luat permisul de conducere și plecam spre oraș. În stație acolo, la noi, la Pipera, vărul meu, unu’ butoiaș, așa… mai grăsuț, care n-avea nicio treabă cu fotbalul, antitalent… Deci când noi jucam la IPRS Băneasa miuțe, ca între noi, băieții, pe el îl trimiteam să culeagă corcodușe, nici în poartă nu intra deși era gras și dezvoltat bine, n-avea nicio treabă cu fotbalul ce mai… Îl iau p-ăsta din stație, el avea vreo 16 ani, „Ce faci, mă, un’te duci?”, îmbrăcat în trening, cu ghete… „La fotbal”, „Unde joci?”, am zis că joacă și el cu colegii pe undeva, „La Dinamo”, „Ce Dinamo, mă?”, „La Dinamo”, zice el iarăși, „Am fost și-n turneu în America”, „Legitimat la Dinamo?”, „Da”, „Și joci tu?!”, „Da”, „La ce antrenor?”, „La Timar”…(n.r. – râdem amândoi)… Zic „Bravo, George, ai viitor acolo!”.

„Şi la mine au încercat părinţii cu şpăgi! Nu poate să joace nimeni pe blat aici!”

Doar nu se juca doar pe şpăgi la Dinamo?

– Ăsta era sistemul, din păcate, înainte… se mai practică și acum. Vin copiii ăștia noi… au încercat și la noi, două mii, trei mii, să joace copilul… Măi, oameni buni, noi cheltuim șase mii cu un copil pe an aici, cazare, mâncare, școală, doctor, tot ce au nevoie, da? Şase mii pe copil, nu poți să vii să mă cumperi, am destui bani încât să nu poată să vină să mă cumpere unu’ sau altu’, și tocmai d-aia facem performanță, nu poate să joace nimeni pe blat aici. Plus că avem înregistrate toate meciurile, tot, tot, tot. Când se ia decizia dacă dăm afară un copil sau îl păstrăm, ne uităm pe toate meciurile, hai să vedem ce joacă, hai dom’le, să votăm, n-ai ce să-i faci… A jucat pe postul lui, ce-a venit copilul ăsta? A venit fundaș dreapta, a jucat pe postul lui în primul rând? Se descurcă, nu se descurcă? Dați-l afară dacă nu. A venit un copil pe mai multe posturi, mijlocaș dreapta, atacant, și după vreo trei săptămâni voiau să-l dea afară… Stați, mă, puțin, n-aveți cum, nu l-ați testat pe post, dați-i măcar trei meciuri, lasă-i timp, poate e într-o formă proastă, nu știu, are calitate individuală, are abecedarul?

Dar cum v-a venit ideea cu Academia?

– Ideea Academiei mi-a venit din 2010. Eu mă acupam de ARCOM din 2007, de când a cumpărat-o Gigi. A fost perioada grea cu criza, în 2008 a venit criza și n-am avut timp de sport, nu era momentul, nu erau fonduri, nu era timpul, deși în criză se dezvoltă bine… Eu, personal, aștept următoarea criză ca să fac construcții. ARCOM-ul e în insolvență acum, am trecut printr-un proces de restructurare, în iarnă ieșim din insolvență și, personal, aștept să vină criza, pentru că acum avem fonduri, avem tot ce ne trebuie și găsești oameni mult mai ușor, salarii mai mici, materii prime mult mai ieftine. Dacă vrei să construiești, în criză se construiește mai bine, să mergi contra curentului cum s-ar zice.

„Ce-a făcut Becali? V-a luat echipa de pe locul 7 şi a dus-o 11 ani în grupe! V-a ţinut în viaţă numele Steaua Bucureşti!”

Deci, Academia?

– Da, ideea cu Academia…V-am zis, din 2010 îmi venise ideea, dar Gigi tot spera că se împacă el cu Armata. Prima dată a fost scandalul cu CSA-ul prin 2010, cu stadionul, cu impozitele. Eram nomazi, Buzău, Cluj, Pitești, Ploiești, baza de pregătire la Domnești, la Buftea, la Mogoșoaia, nici nu mai știam pe unde suntem cu antrenamentele. Și i-am zis atunci lui Gigi, el „Nu, tată, las’ că mă împac cu Armata”, el nu-i un tip războinic, așa rău, da? OK, se ceartă, dar înțelege, poate să facă pace. N-ai cu cine… dacă n-ai cu cine să faci pace… Asta este problema. Armata… scopul Armatei este războiul, da? Dacă n-ar fi războiul, n-ar exista Armata. Și-atunci ei asta învață de mici. Academii militare, școli militare, ei învață numai război, ei nu pot să vadă dintr-un alt punct de vedere, să iasă puțin din tanc să vadă o imagine holistică, să vadă întregul ansamblu, ei se văd numai pe ei în război. În război cu Becali. Ce război aveți, măi băieți? Ce-a făcut Becali? V-a luat o echipă, a continuat activitatea, v-a luat-o de pe locul… eram copil pe vremea aia, cred că era pe 7, 8 și v-a dus-o 11 ani la rând în grupele europene, a ținut steagul sus, da? Toată lumea știe, spune România, spune Steaua, Steaua, Steaua. S-a dus CFR Cluj direct în grupele Champions League, s-a dus Urziceniul, s-a dus Oțelul, da?, pe meritele lui Steaua, pe punctele făcute de Steaua, da? Nu poți să zici că ți-am creat prejudicii, ce prejudicii ți-am creat? Că ți-am ținut în viață numele Steaua București?

Talpan ce impresie vă face?

– Omul își face meseria. Asta-i linia pe care o vede el… De-aia multinaționalele funcționează, pentru că multinaționalele, indiferent de domeniu, atenție!, au în consiliul de administrație și un doctor, și un psiholog, și un jurist, și un finanțist, da? Trebuie să vină și cineva din afara domeniului să spună cum se vede din afară. Eu d-aia am luat la Steaua un profesionist, pe domnul Ilie Alexe, care știe fenomenul. D-aia i-am zis „Bebe, te rog eu frumos să mă lași să-mi spun și eu punctul de vedere. Faci ce vrei tu, dar vreau să-mi spun punctul de vedere pentru că eu văd altfel. Eu văd de afară și văd ca un spectator ce nu merge. Eu pot să fiu obiectiv, voi în fotbal sunteți subiectivi, voi ați învățat o lecție și vedeți 4-2-3-1, da?. Şi forțați un copil dacă el zice că e mijlocaș voi îl băgați mijlocaș. Eu vă zic încercați-l, vă rog frumos, fundaș stânga, ăsta-i agresiv, domne, asta vă rog, doar să încercați să faceți treaba asta”.

Strategie pentru copii: „Luni, marţi, miercuri îi cerţi, vineri – hai că se poate!”

Din profitul Academiei veți împărți jumate-jumate cu Gigi Becali?

– Nu, Academia este pe FCSB. Nu sunt două unități separate, nu e ca la Hagi. Gică are Academia „Gheorghe Hagi” și are Viitorul. Noi nu avem așa structurat momentan pentru că domnul Becali nu e de acord cu ideea de plată la copii. Noi vrem să extindem puțin baza de antrenamente. Am început deja să facem parteneriate cu academii din țară, cu Târgu Mureș, mai avem cu niște echipe din București și lucrăm cu LPS-uri, licee cu program sportiv din toată țara. Pentru că cluburile nu prea vor să dea, pe când LPS-urile n-au ce face, la 18 ani tot trebuie să-i dea și atunci e mai ușor să iei copii talentați de acolo. Dar e problema cu învățământul în țara asta. Nu au abecedarul, mulți dintre cei care vin la probe nu au abecedarul. Dacă nu știi să faci o preluare de mic, nu mai poți învăța la 15 ani, e târziu să mai înveți chestiile elementare. Aici trebuie să lucrezi de la 16 ani doar pe forță. Pentru că până atunci n-ai voie să lucrezi pe forță. Până la 12 ani fără presiune, fără nimic, poate să joace atacant, poate să joace și portar dacă vrea, oricum să o facă de plăcere. Mai departe începi și pui puțină presiune pe el. Începi și mai țipi. Ai meci la sfârșitul săptămânii, luni, marți, miercuri pui presiune, îi cerți, ceartă constructivă și apoi începi să-i încurajezi, „Hai, băieți, hai că se poate”, strategie pentru copii.

Exemplul Toşca. „La mine contează motivaţia: făcea 40 de kilometri zilnic!”

Spuneți-mi trei copii care ar putea ajunge curând la echipa mare.

– Nu pot să mă pronunț, dar vă dau un exemplu: Toșca a jucat la noi fundaș. Trei antrenori pe care îi avem acum, au fost şi în trecut la noi, la Steaua, prin 2007, 2008, şi l-au avut pe Toșca elev. Ei mi-au zis, cu gura lor că, dacă în momentul în care Toșca avea 16 ani, dacă ne puneai pe toți antrenorii să ne dăm cu părerea care ajunge fotbalist, Toșca nu era în primii 10 din lotul de 25 al grupei 1992! Și Toșca a jucat în Spania, acum joacă în Italia, Toșca a reușit ca fotbalist. Ideea e la modul următor: ei se uită după talent, d-aia le-am zis „Eu vin din exterior, eu nu mă uit la talent, eu mă uit la motivație”. Când mi-au zis că Toșca face naveta, acesta a fost primul indiciu. Un copil care e dispus să facă naveta zi de zi, 40 de kilometri, fără tata, fără mama, acolo se vede voința copilului. Dacă are voință în primul rând și mai are și abecedarul, e imposibil să nu ajungă fotbalist. Noi la Steaua vrem să luăm caractere. Când am început Academia, am pornit pe modelul Porto, Porto a încasat vreo 420 de milioane din vânzări de jucători, dar a și plătit 120, da?

Porto este un model de…

– De business. Nu de organizare. Model de organizare este Lyon. Domnul Alexe știe organizarea de la Lyon. Are școala de la Coverciano.

Patru monitoare non-stop cînd Becali era în puşcărie!

De ce Gigi Becali vă place atât de mult? Sunteţi nepotul preferat…

– Pentru că știu multe laturi ale lui pe care lumea nu le știe. Nu am nimic cu ziarele, dar, din păcate, în România, cum e vorba aia „Nu lăsa adevărul să strice o știre bună”? În perioada în care Gigi a fost arestat, eu am urmărit știrile pe trei televizoare acasă, aveam un calculator, trei monitoare, pe unul aveam Realitatea TV, aveam Antena 1, aveam RTV… Eu, dacă știam totul despre Gigi, am fost la toate procesele, am văzut rechizitoriile din dosare, știam exact povestea și veneau tot felul de indivizi la televizor care-și dădeau cu părerea în emisiuni de doi lei, pe la opt, nouă, zece noaptea și live, și analize… analize pe nimic, fără să zică unul dintre ei ceva adevărat. Erau numiți „specialiști” fără să știe nici măcar unu la sută subiectul. Eu știu subiectul, știu ce a făcut Gigi, are și el problemele lui, da? A avut și el defectele lui, dar să nu uităm altele… În „Gazeta sporturilor” a apărut un articol, cum a distrus Gigi Becali pe Steaua și acolo erau enumerate numai faptele negative. Că i-a vărsat vin lui Găinușă sau Huidu în cap, că l-a înjurat pe Malonga Parfait sau cum îl chema pe ăla la un meci cu Dinamo, că a trimis bodyguarzii să bată galeria… Păi stați puțin, dar 11 ani de calificări consecutive în Europa vi se par ușori? De ce doar bile negre? Justiția cum e? Balanța aia frumoasă cu doamna legată la ochi și ea e judecătoarea, nu? Păi nu poți să faci așa ceva.