În România a continuat sa joace doar la Steaua, 9 sezoane consecutive (1972-1981), cucerind 2 titluri de campion național (1975-1976, 1977-1978) și două Cupe ale României (1975-1976, 1978-1979), marcând 84 de goluri în 229 de partide jucate.
La calitățile lui fotbalistice, Marcel Răducanu nu avea cum să fie în Naționala României. Meciul cu Anglia, de la București, din anul 1981, scor 2-1, în care marca un gol superb în poarta britanicilor, avea să fie de referință pentru cariera sa din România. Dacă după 1981 continua să joace în România și mai ales în echipa națională, poate ar fi fost dificil să-i așezăm într-o scara valorică supremă doar pe Hagi și Dobrin. Marcel Răducanu a avut câte ceva din talentul fiecăruia.
„Cel mai bun din RSR/ A rămas în RFG”
Desemnat „Fotbalistul Anului” în 1980 în România, Răducanu a rămas în RFG în 1981 cu ocazia unui meci al echipei naționale lângă Kassel. Cerând azil politic în 1981 în Germania de Vest, Marcel Răducanu a semnat cu Hannover 96 şi Borussia Dortmund, însă a fost suspendat un an de UEFA pentru dublă semnătură. A ajuns joace la Dortmund din 1982, după ce şefii echipei au plătit jumătate de milion de mărci germane celor de la Hannover 96. Marcel Răducanu a jucat 6 ani pentru Borussia Dortmund până în 1988, iar apoi pentru FC Zürich. S-a retras în 1991. După ce a absolvit școala de antrenori a FGF, a deschis în 1994 la Dortmund o școală de fotbal acreditată de Federația Germană de Fotbal.
Deoarece era căpitan al Armatei Române a fost condamnat în contumacie la 5 ani și 8 luni de închisoare pentru dezertare.
Se știe că după revoluție s-a stârnit un curent în care comunismul era vinovat și pentru încălzirea globală. Astfel, mulți refugiați sau foști pușcăriași dinainte de 1989, după 1990 s-au „auto-martirizat”, acoperindu-și faptele reprobabile în orice loc de pe planetă, cu o frondă împotriva odiosului și regimului. Nici Marcel Răducanu nu a scăpat de această ipocrizie oportunistă. După 1990, când a revenit în țară, a povestit în presă despre plecarea lui. Potrivit spuselor lui Răducanu, cele trei motive care l-au determinat sa ia aceasta decizie au fost dorința de a activa într-un campionat mai puternic, implicarea regimului comunist în fotbal și nefolosirea sa în meciul cu Anglia, de pe Wembley.
- „Au fost trei motive întemeiate. În primul rând am vrut sa demonstrez ca pot face fata și în fotbalul din Vest. Puteam rămâne mai întâi la Nantes, francezii au vrut sa ma ia. În al doilea rând, am vrut sa rămân în Germania, ma plictisisem de toate ședințele cu generalii în care veneau și ne povesteau cât de nasol e in Occident. A contat și faptul ca nu m-a băgat sa joc cu Anglia, pe Wembley, deși am fost fotbalistul anului. Meritam și eu sa joc putin atunci”, a explicat Răducanu.
De fapt motivul a fost cu totul altul, dezvăluit public de generalul Olteanu în 2010. În sezonul 1980-1981, Marcel Răducanu a blătuit, contra cost, un meci pierdut de CSA Steaua București cu 3-0! Spre ghinionul lui, fotbalistul Stelei a fost filmat de securitate când a primit banii să trântească meciul cu U Cluj. Ministrul apărării din perioada 1980-85, generalul Olteanu, i-a arătat filmul și doar l-a atenționat că se știe ce face, însă Marcel Răducanu, căpitan al Armatei Române, s-a speriat și a rămas în Germania, profitând de faptul că fusese convocat la națională și disputa un meci în Germania.
Să încercăm să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă un astfel de episod s-ar întâmpla acum? E retorică!
Spovedania publică, după 37 ani, în 2018
Invitat la emisiunea Replay, Marcel Răducanu a făcut recunoscut după 37 de ani, despre cum a fost înregistrat de Securitate în fața Operei din București când a luat 20.000 de lei pentru a trânti un meci al CSA Steaua București.
Meciuri trucate au fost și probabil vor mai fi! Iar cel mai bun exemplu este mărturisirea, după 37 de ani, a fostul mijlocaș al Stelei, Marcel Răducanu. „Nu mi-e frică de nimeni, dar am blătuit un meci! Am luat bani”, își începe povestea Răducanu în platoul Replay de la TVR.
Totul s-a întâmplat în mai 1981. Partida despre care se vorbește este U Cluj – CSA Steaua București, jucată la Cluj în etapa a 27-a. Steaua antrenată de Gheorghe Constantin a pierdut la un scor de neprezentare, 3-0. Au marcat: Câmpeanu (24, 67), Suciu (66). Echipa Stelei plină de legende.
- U Cluj: Moldovan – I. Mihai, Dobrău, Ciocan, I. Mureșan – Boca, Poraczky (Fl. Pop), Batacliu – Ţegean, Câmpeanu, Suciu (Dobrotă).
- Steaua: Iordache – Anghelini, Sameș (Fl. Marin), Iovan, Agiu – Stoica, Iordănescu, I. Gheorghe (Bolba) – M. Răducanu, Ionescu, Jurcă.
Înainte de etapa 27, steliștii nu mai contau în lupta pentru titlu, fiind mai aproape de zona retrogradării, decât de titlu. La 9 puncte de titlu și la 4 puncte de primul loc de retrogradare. De ce s-a ajuns așa o spune și generalul Olteanu: meciuri trântite pe bani. (vezi la final pasaj din interviu). Campionatul din acea ediție, 1980-1981, a fost cucerit de Universitatea Craiova. Universitatea Cluj avea nevoie de puncte pentru a-și securiza rămânerea în Divizia A.
- Clasamentul înaintea etapei 27. La victorie se obținea 2 puncte, nu 3.
- Clasamentul final. Au retrogradat ultimele 3.
„A fost un meci în care am fost plătit pentru un blat. Un singur meci pe care l-am blătuit! Dar nu am fost singurul din echipă, am fost mai mulți. Printre ei am fost și eu. Dar am făcut asta o singură dată și m-au prins. A fost un meci la Cluj cu Universitatea pe care l-am pierdut cu 3-0. M-a chemat generalul Olteanu și mi-a arătat două buletine pe masă și m-a întrebat dacă-i cunosc pe ăia. Am spus că nu și-atunci mi-a arătat filmul cum am luat banii. Am luat banii la Operă! Probabil, erau prin boscheți, pe acolo, stăteau ascunși… Da, mi-a arătat filmul cum am luat banii… Și mi-a zis clar: «Te bag la pușcărie!». Ce puteam să fac? M-au prins… Nu puteam să spun că nu sunt eu acolo”, sună dezvăluirea fostului internațional, care a primit 20.000 de lei.
Acesta mai dă și alte detalii în premieră: „Înainte de întâmplarea asta mai fusese un meci jucat la București, când Ion Ionescu m-a sunat să-mi zică să nu dau gol. M-am dus imediat și am spus tot ce s-a întâmplat. A venit un colonel, mi-a dat 8.000 de lei, m-a făcut căpitan de echipă și mi-a zis că dacă simt ceva să spun imediat. Aveam 25 ani… Mai aveam de jucat 4-5 ani, dar mi-era frică să nu mai vină cineva cu vreun nou film să mi-l arate și să fiu trimis pe la Sighetu Marmației… Și-atunci, am zis că la prima deplasare pe care o vom avea plec din România!”.
Confirmări autorizate
Generalul Constantin Olteanu, fostul ministru al Apărării din perioada 1980-85, a rămas în istoria Stelei ca artizanul care a contribuit din umbră la construirea echipei ce avea să cîştige CCE în 1986. În 2010 a acordat un interviu pentru Gazeta Sporturilor cu fapte din culisele istoriei marii echipe a Stelei din 1986. În interviu a abordat și problema blaturilor făcute de Marcel Răducanu, Sameș și Liță Dumitru. Interviu a fost publicat și pe fcsteaua.ro.
„– De ce credeţi că în perioada dumneavostră Steaua a luat doar un titlu şi o Cupă, în 1985, cînd a făcut eventul?
– Aflasem că erau câțiva jucători la Steaua care vindeau meciuri. Din cauza asta, în 1980, am şi pierdut campionatul, la golaveraj, în detrimentul Craiovei. Cu trei etape înainte de final am pierdut dubios, cu 4-0, la Târgoviște.
- N.R. – Se referă la sezonul 1979-1980, anterior celui în care Răducanu a fost prins că a luat bani pentru a trânti meciul de la Cluj, 1980-1981.
“Cînd am ajuns la Tîrgovişte, primul secretar m-a întrebat: «Tovarăşul Valentin, de ce mai veniţi? Nu ştiţi că…». Şi, într-adevăr, am pierdut cu 0-4” – Valentin Ceauşescu, august 2009
– În ’80, aţi pierdut şi finala Cupei, cu Poli Timişoara, la penaltyuri.
– Îmi amintesc, Liţă Dumitru a vîndut meciul, apoi s-a transferat la Timişoara.
- N.R. – În 2011, Liţă Dumitru a făcut dezvăluiri într-un interviu despre blaturile din perioada comunistă: “La Steaua am trosnit doar un meci pe bani“. Interviul îl găsiți AICI.
– Şi l-aţi lăsat să plece aşa uşor?
– Ce era să fac cu un astfel de caracter. M-au sunat cei de la Timişoara că Dumitru este la ei în birou şi vrea să-i dăm transferul. I-am dat ordin să se prezinte imediat la club, altfel îl dau dezertor. S-a întors, am discutat cu el şi l-am lăsat pînă la urmă la Poli, dar am luat pe el 350.000 de lei.
– Doar Liţă era oaia neagră?
– Mai ştiu că Sameş a luat la un meci 25.000 de lei, iar Vasile Iordache mi-a recunoscut că a lăsat un gol fiindcă avea nu ştiu ce obligaţii faţă de echipa adversă.
– Cum aflaţi că jucătorii trîntesc meciuri?
– Mă informau cei de la contrainformaţii. Le luam însă cu multe rezerve, pentru că aparţineau de Dinamo, fiind serviciul Securităţii.
– Se spune că dumneavoastră aţi planificat şi flagrantul înscenat lui Marcel Răducanu, cînd a fost filmat primind un plic cu 15.000 de lei pentru a trînti un meci cu “U” Cluj?
– Nu, cei de la contrainformaţii. Eu doar am primit filmul şi l-am chemat pe Marcel la mine în birou să-l vadă şi el. Vroiam doar să-l anunţăm că ştim ce face. Atît! El s-a speriat însă şi a fugit în RFG.
“Nu i-am pedepsit pe cei care aranjau meciuri deoarece am avut încredere că Ion Alecsandrescu ştia cum să rezolve problemele” – Constantin Olteanu
Nu este un proces de intenție! Însă este o bună temă de meditație pentru cei care fac prea ușor din fotbaliști niște sfinți untouchable, din cluburi, temple și catedrale, iar pasiunea pentru o echipă o transformă într-un curent filozofico-mistic utopic!
X Ray