Pomana Domnului și tiparnița de bani Talpan

Sigla sau marca, cum doriți să-i spuneți, este un subiect care pentru mine a trecut succesiv de la uimire, la revoltă, la resemnare, iar de ceva timp la haz de necaz. Sunt cvasi-neutru față de părți, dar nu și insensibil la ceea ce atrage ridicolul asupra Stelei în integralitatea ei. Înainte de a purcede la un nou pamflet despre chestiunea arzătoare la ordinea zilei, țin să fac căteva considerații personale pentru a-mi argumenta poziția. Menționez că în cele ce urmează mă refer numai la clubul de fotbal Steaua și nu la secțiile clubului CSA în integralitatea lor.

Sunt mulți care afirmă că la fotbal sintagma „Steaua București” este cea care dă identitate și continuitatea echipei de fotbal înființate în 1947. Unii nu știu, alții poate au uitat, că marca înregistrată „Steaua București” este omologată la OSIM doar din 1996, iar numele de „Steaua” nu este din anul 1947, ci din 1961, anul din care Ceaușescu a decis să nu se mai numească „CCA”, ci „CSA Steaua București”.

Cum striga lumea înainte de 1961? „Luptă Steaua”? Nu! Susțineau echipa cu „CCA, CCA”, „Luptă CCA” sau „Hai Armata„. Nici urmă de Steaua, care atunci era doar pe epoleții unor suporteri militari, dar și pe umărul celor de la Miliție și Securitate. Așadar, vreme de 14 ani, „Steaua București” nu a însemnat nimic pentru echipa de fotbal militară și întreaga asociație sportivă a Armatei. Dacă, prin absurd, mâine CSA decide să-și schimbe numele în „CSA Ostașii Ghencei”, se va repeta istoria din 1961 și nu-și mai taie nimeni venele. „Steaua” va intra în vitrina trecutului glorios ca ASCA, ASA și CCA, denumirile anterioare.

Între acronimul „CCA” și sintagma „Steaua București” nu exista nicio legătură semantică, fiind două expresii total diferite ca sens. Însă la schimbarea numelui, legătura între ele a fost dată de 3 elemente principale:

1. Prefixul numelui. „CCA” înseamnă Casa Centrală a Armatei, iar „CSA” este acronimul de la Clubul Sportiv al Armatei. Așadar prefixul „CSA” arătă că în sintagma „CSA Steaua București” este vorba clubul de fotbal al armatei.
2. Secția și echipa de fotbal au fost aceleași din „CCA” și în „CSA”, și continuau activitatea sportivă în aceeași competiție, dar sub alt nume.
3. Proprietarul era același, statul/MApN.

Prefixul „CSA” arata explicit originea militară, nu „Steaua București”. Schimbarea din 1961 a fost ceea ce numim noi acum „rebranding”. 

În 1998, secția de fotbal „CSA Steaua București” s-a desființat legal, fiind cedată cu datorii cu tot și jucători asociației non-profit „FC Steaua București” printr-o decizie a statului român. După acel moment, sintagma „Steaua București” din numele echipei de fotbal „FC Steaua București”, nu mai avea, pentru prezent și viitor, nici un element de identificare formal sau legal cu armata, fiind un club independent și legal constituit. Mai mult, începând cu 1998 „FC Steaua București” avea și propria marcă, diferită de cea a CSA, înregistrată la OSIM în 1998 cu acordul statului și recunoscută printr-un document guvernamental.

În 1998 a fost pentru prima dată în istoria Stelei când clubul de fotbal avea o siglă/marcă diferită de cea a CSA, cea pe care o folosea în toate sporturile clubului militar și omologată de OSIM în 1996.

Așadar, din 1998, „FC Steaua București” nu mai era „CSA”, iar proprietarul entității sportive „FC Steaua București” nu mai era statul român, ci o asociație de drept privat. Doar trecutul clubului de fotbal mai era „militar”, cum și România de azi, constituțional, are doar trecutul monarhist și comunist, nu și prezentul. Asta nu înseamnă că în țară nu mai sunt monarhiști sau comuniști.

Schimbarea formei economice de funcționare și administrare a clubului „FC Steaua București”, de la o „Asociație non profit” la o „Societate comerciałă pe acțiuni” (SA) a fost făcută în 2003 prin decizia proprietarului, Asociația „FC Steaua București”. Diferența majoră dintre cele două sisteme este că la Asociație profitul realizat nu putea fi repartizat ca dividende la asociați, pe când la SA profitul generat aparține acționarilor.

Încă din 1998 era clar pentru toată lumea că echipa de fotbal Steaua, legal și formal, nu mai este a Armatei. Unii mai asociază și astăzi în limbaj  („echipa militară”) Armata cu fotbalul (FC Steaua București), dar este din inerția obișnuinței („folclor”). Alții forțează verbal asocierea ca un argument emoțional pentru a-l recuza prin lozici pe Becali. Însă lucrurile ar fi stat la fel și dacă acționar majoritar la FC Steaua București ar fi fost Isus Hristos sau Dalai Lama. Clubul FC Steaua București  nu mai era al Armatei din 1998 și devenise un club profesionist de fotbal pe acțiuni, cu capital privat, ceea ce este și astăzi.

Schimbarea numelui clubului din „FC Steaua București” în orice altă denumire, de exemplu „FC Steaua” sau chiar „FCSB”, ar fi un rebranding al clubului, identic cu cel din 1961. Cum am spus, și atunci proprietarul, statul, a schimbat numele clubului de fotbal la „CCA” la altul total diferit, „CSA Steaua București”. Emerich Jenei a mărturisit că în anul 1961 mulți suporteri au fost revoltați de schimbarea numelui, și au amenințat că nu mai vin la meciuri pentru că nu se mai regăseau în noua echipă, chipurile nu mai era CCA, deși fizic era aceeași echipă. Exact cum fac unii acum cu „FCSB”. Este un fenomen sociologic natural, rezistența/inerția la schimbare, prezent în toate domeniile vieții sociale. Nu detaliez.

Reducerea drastică a bugetului alocat Armatei a declanșat foamea de bani transpusă în câteva procese între CSA și „FCSB”, spre deliciul presei și degringolada emoțională a suporterilor steliști. În plus, orgoliile unor generali și colonei au transformat acțiunile juridice într-un adevărat război personal, de-a dreptul ridicol. Acțiunile normale de revendicare au degenerat într-o virulență greu de imaginat pentru un om sănătos la cap. Mai ceva ca în Afganistan, s-a ajuns până la demersuri de distrugere și anihilare totală. Evident, plătite din banii publici.

De bună seamă Justiția va împărți dreptatea în litera și, sper, spiritul legii, însă efectele bălăcărelilor proferate de ambele tabere, și intens mediatizate, nu le va șterge nicio instanță de pe imagine. Războiul deșănțat „CSA” vs „FCSB” a adus Stelei  cea mai neagră pată din istoria ei de 69 de ani.

În orice caz:

• Dacă Becali a ajuns acționar majoritar în 2003 prin fraudă, atunci va fi pedepsit de Justiție, însă asta nu va afecta în niciun fel statul juridic și sportiv al clubului „FC Steaua București”.
• Dacă „FC Steaua București” va fi obligată să-și schimbe numele, o va face, dar clubul de fotbal va rămâne aceeași entitate sportivă continuatoarea a echipei din 1947. Orice persoană fizică și juridică își poate schimba legal numele. Prin asta nu înseamnă că îi va șterge cineva existența anterioară din istoric și nu va pierde bunurile materiale, tradiția și cultura organizațională, studiile, calificările, premiile, CV sau palmaresul dobândite până la data schimbării numelui.  E o chestie de logică elementară care stă la baza jurisprudenței într-un stat de drept. Ok, poate unii cârcotași vor întreba: „Dacă se va numi Rapid?”. Răspunsul e simplu. A redenumi Steaua în Rapid, de exemplu, înseamnă să sfidezi orice logică elementară. Fotbalul este și un fenomen social. Dacă Steaua era o fabrică de cuie, atunci numele „Rapid” nu producea nicio sensibilizare socială.
• Când am devenit stelist, habar nu aveam de siglă, marcă, culori, palmares, de istoria clubului, de foste glorii… Nu știam nici măcar numele întreg, CSA Steaua București. Nu am prospectat piața în căutarea unui club de fotbal pentru a deveni suporterul lui. M-a cucerit ireversibil jocul „echipei Steaua”! M-am îndrăgostit din prima clipă de o echipă, nu de o siglă, nu de un nume  sau de culoarea tricoului. Din jucători mi-am făcut idoli, nu din conducători și sertarele lor. Pentru mine Steaua era numai echipa din teren, nu cea din birouri sau cazărmi. După acest impact emoțional am asimilat în timp și restul informațiilor, însă echipa a fost mereu pe primul plan, „mai presus de orice”. Ea mi-a generat emoție și pasiunea pentru Steaua, care au rămas la fel peste ani.

Nu am făcut considerațiile din articol pentru a convinge pe cineva de ceva, ci NUMAI pentru a argumenta de ce pentru mine echipa „FC Steaua București” („FCSB”) de astăzi este și va rămâne continuatoarea celei din 1947, chiar dacă a pierdut în 2014 sigla și chiar dacă, prin absurd, ar pierde în Justiție și dreptul de a mai folosi în nume sintagma „Steaua București”.

• Notă: Voi ține și cu echipa de fotbal CSA, dacă își va face, la fel cum țin cu CSA Steaua în toate sporturile în care are reprezentare.

Așa cum în 1961 fanii „CCA” au supraviețuit schimbării numelui la „Steaua” și a siglelor, voi supraviețui și eu oricărei schimbări de nume și sigle.  Eu nu scuip niciodată pe ce iubesc sau am iubit, pentru îmi respect sentimentele și nu fac trafic de interese sau influență cu ele! Manevrele de 2 lei (pentru a scăpa cu orice preț de un om, de exemplu), întotdeauna au dat numai rezultate de 2 lei. Emoționalul exacerbat este pentru telenovele muierilor. De aceea eu m-am detașat tot timpul de jocurile de culise și mi-am păstrat libertatea de a le satiriza. Cu aceași nonșalanță l-am caricaturizat și pe Becali și duetul Boroi-Talpan, de exemplu. Pe de altă parte, în opinia mea, viitorul în sport este numai un mediu concurențial privat asistat legislativ și corect de stat, nu să-l mulgă de bani ca hoții la drumul mare!

După Roata norocului și Pomana porcului, a apărut Pomana Domnului

Presa vuiește de iminenta scoatere la licitație pentru închirierea siglei după 2 ani. Pentru subiectul siglă/marcă nu mai am decât haz de necaz. Tema licitației și procesul pe prejudiciu a fost abordată recent în articolul „Talpan Creștinătorul, de la Înalta Curte la Înaltul Cerului”, publicat de mine pe fcsteaua.ro. Tot pamfletar, fiind inspirat de declarația halucinantă a unui jurist militar și colonel al Armatei Române.

„Cu ajutorul lui Dumnezeu putem face cel mai mare bine fotbalului românesc dacă vom câştiga acest proces.”– a implorat juristul militar Florin Talpan traficul de influență al divinitații în Justiție.

Altfel spus, după Înalta Curte, juristul Talpan a implementat un slot machine „Pomana Domnului” și în curtea Tribunalului București. Pare o mină de aur cu comandă vocală trimisă wireless direct în Cosmos la Tatăl Universului pentru un feedback cu jackpotul.  Însă mesajul trebuie codat manual prin cruci. Numărul lor e secret și îl știe numai Talpan.

Guvernul începe numărătoarea înversă. Nu mai dă, vrea să primească. Se lansează pe piață „Tiparnița de bani Taplan”

PROMO: Rent our winner logo to everyone! Money does not smell!

După ce Preafericitul Daniel a raportat în 2015 un profit total al Bisericii Ortodoxe Române de 3,7 mil. € (link) numai din predici, tămâie și lumânări pentru poporul român, iată că vine o altă instituție bugetară, MApN, să rupă gura oamenilor de afaceri. Cuplul Boroi-Talpan va realiza un profit anual tot de  3,7 mil. € numai dintr-un desen închiriat prin licitație la Rotary, cum zvonește prin târg Matei Udrea, vuvuzela juristului. Rotary (rotativ în română), este și un nume predestinat pentru modelul tiparniței de bani inventată de lent colonelul CSA: „Rotativa lui Talpan”

• Paranteză: Loja construită de Becali în Templu are șansa să fie noua Lojă masonică „Rotary de Ghencea” pe Lista lui Roncea. În fond trecerea de la interlop la mason ar fi ca în evoluția speciilor din teoria lui Darwin.
• Notă: Am spus „închiriază numai un desen”, pentru că nu se dă altceva. În baza închirierii, „chiriașul” are dreptul de a folosi desenul pentru logo și de a utiliza sintagma „Steaua București” pe produsele și serviciile sale din clasificarea Nisa pentru care a fost omologat. Baza de antrenament și stadionul au chirii separate, care cumulate însumau o chirie de aproape 1 mil. de € pe an, conform spuselor lui Helmuth Duckadam în 2015.

Mai jos aveți integral un articol din cațavencii.ro scris de Viorel Moțoc, cel care NU se numără printre fanii lui Becali sau ai „FCSB”-ului. Este așa, ca o „a doua opinie” din diagnoza medicală, față de temă.

„Steaua, o siglă de nota 10 cu licitări

S-au îndurat Domnul și domnii contabili de la MApN și, cu Steaua pre Steaua călcînd, începe o nouă etapă. Se va organiza o licitație pentru faimoasa siglă și gloriosul palmares, de la ’47 încoace. Cum s-a ajuns la piperata sumă de pornire (multe-multe milioane) rămîne un mister. Tot o taină greu de pătruns rămîne, firește, și modul în care clubul Armatei a încăput pe mîna unor privați. Ca în cazul atîtor alte privatizări, taina se pierde în negura tulburilor și tumultuoșilor ani ’90. Pe de o parte, bănuim de ce finanțiștii cu epoleți se arată atît de scrofuloși la datorie: cine s-a fript o dată c-un schimb de terenuri în Pipera suflă acum și-n iaurtul terenurilor de antrenament din Ghencea.

Pe partea ailaltă, deși ne vine tare greu, îl înțelegem și pe Gigi. Cu toate păcatele lui (deloc puține), omu’ religios a ținut aprinsă Steaua. În timp ce multe brand-uri de calibru s-au scufundat în insolvență-faliment-neant, ei bine, Steaua (sau FCSB) s-a menținut în top, a mai adus niște punctișoare UEFA pentru țărișoară. Nu-i chiar de colo. Poate că, pe chestia asta, Armata Țării și Oierul Suprem puteau să pice la pace, ca soluție de bun-simț, un compromis rezonabil. Așa, în situația actuală, în loc să fie „win-win”, toată lumea pierde. Zău, tare curioși sîntem cine va cîștiga anunțata licitație. Cine va risca grămezi de bani. Pentru ce?

Se impune, poate, o subscripție publică. Jumătate din exorbitanta sumă să vină de la Ministerul Culturii (întrucît fotbalul e și un fenomen cultural) și de la Departamentul de Stat pentru Culte (deoarece fotbalul înseamnă și credința în echipa ta). Iar jumatea cealaltă va veni de la populația de suporteri, printr-o amplă campanie publicitară, ca la aiureala cu Cumințenia Pămîntului. Deja vedem clipul. Cum vine sigla, steaua roșie în cinci colțuri, pe tancurile sovietice. Cum traversează, în camioane, anii ’50-’60 ai marii echipe CCA. Cum merge, prin deceniul opt, cu mașina ARO primită de eroii care au învins Barcelona la Sevilla. Și cum, în zilele noastre, sigla se suie pe Maybach, ca Gigi. “Eu donez! Lăcătuși este al meu!”

Ei, ce ziceți, n-ar fi tare? Să mai spargem niște bugete și pentru licitația siglei de la MApN, pentru Obrăznicia Pămîntului. Vă zicem noi, dragi copii: prin anii ’85-’90, sigla Steaua era chiar obraznică, avea tupeu să se bată cu toate siglele marilor cluburi. Azi, fosta echipă a Armatei de-abia dacă mai cîștigă, cu arbitrul Hațegan, un meci cu oastea de FC Voluntari. Nu că n-ar fi fost chestii d-astea și acum trei decenii…

Povestea licitației de la MApN, pe lîngă multe altele, menține în viață cîteva întrebări esențiale. Cine îți cîștigă meciurile și îți aduce oamenii pe stadion? Sigla sau echipa? Marele meci dintre CSA și FCSB se anunță cu prelungiri. „

Viorel Moțoc
Preluare de pe catavencii.ro

X Ray