In perioada aceasta, altfel destul de apatica in asteptarea Europeanului din Hexagon, la Steaua apele par sa se fi involburat iarasi. Dupa o primavara in care parea ca negocierile avanseaza, din moment ce clubul de fotbal tacea din gura (semn de mare bunavointa, cand il ai pe cioban in frunte), iar Ministrul Apararii dadea asigurari ca va fi bine, cineva pare c-a facut un pas gresit. Nu e clar inca cine, poate chiar clubul de fotbal, cu tentativa aceea penibila de a inregistra o noua marca („FC Steaua”) cu sigla cu crucea (!…), urmata de iesirea in decor a lui Becali vorbind de demontarea tabelei din Ghencea, de Clinceni etc. CSA a contraatacat cu niste cifre aiuritoare despre prejudiciul creat prin utilizarea frauduloasa a marcii Steaua, evaluat la nivelul de 36 milioane de EURO. Nu e clar inca daca acest prejudiciu a fost evaluat de acelasi evaluator independent care a calculat si valoarea marcii Steaua ca fiind 57 milioane de euro si care, aflam intre timp, face obiectul unui dosar la DNA pentru diverse fapte de coruptie.
De partea cealalta, suporterii din Peluza Sud s-au autodepasit si au reusit sa organizeze (impecabil, as spune) un eveniment de proportii, cum numai pe vremea AISS se mai reusea (si nici atunci nu-s convins ca la fel de mare) – Gala „Uniti pentru Mihai” dedicata lui Mihaita Nesu. Evenimentul a fost fara doar si poate un succes si un gest extraordinar de intr-ajutorare a celui mai sufletist jucator din marea generatie ros-albastra a anului 2006 (cand, inca nu mi-e clar, daca cea care juca era Steaua sau FCSB sau cine stie cine…). Peluza Sud a facut, evident, spectacol in tribune, ca-n vremurile bune.
In ciuda asteptarilor, inclusiv ale mele, Peluza Sud pare sa ramana cel mai inchegat si bine organizat nucleu de suporteri stelisti, cu un numar care nu scade, ba chiar pare sa creasca putin. Desigur, nu ma asteptam sa apara altcineva mai organizat decat ei (revenirea unei parti din Nord la stadion neavand niciun impact semnificativ asupra suporterilor stelisti), insa recunosc ca ma asteptam ca Sudul sa se rareasca si sa-si piarda suflul, mai ales in conditiile in care e din ce in ce mai clar ca Armata nu va face nimic radical de genul infiintarii unei noi echipe de fotbal. Chiar si-asa, cu toata organizarea si atmosfera pe care reusesc s-o mentina la meciurile de baschet, polo sau la diverse alte activitati, Peluza Sud e la un moment de cotitura, la care trebuie sa decida ce cale urmeaza in ce-o priveste pe Steaua (asa cum inteleg ei Steaua, evident).
In ce ma priveste, mereu am spus ca Sudul sta extrem de bine tactic, dar destul de prost cu strategia. Tactic, sunt capabili sa FACA multe lucruri, sa-si atinga tot felul de obiective punctuale, sa ridice diverse probleme, sa influenteze oameni din fenomenul ros-albastru, sa comunice cu presa. Si e evident ca si-au imbunatatit aceste abilitati cu trecerea anilor – explicabil din moment ce pustanii de 22-23 de ani din 2004-2005 (printre care ma numaram…) au ajuns azi sa aiba 34-35 de ani. Insa tactica nu te duce nicaieri, in lipsa unei strategii. Si care e strategia Sudului in acest moment, alta decat discreditarea completa a actualei echipe de fotbal, sub argumentul ca nu e Steaua adevarata?
Pai, nu prea pare sa existe alta ori e atat de bine camuflata ca nu o identific eu. Desigur, cu totii stim ca sa distrugi e intotdeauna mai usor decat sa construiesti ceva, iar deocamdata Sudul nu pare sa faca altceva decat sa sape cu zel la temelia clubului de fotbal, fie prin intermediul CSA (cu varful sau de lance Florin Talpan), fie in mod direct, prin portaluri de tip „Steaua Libera”. Insa furia distrugerii nu e o strategie, decat daca esti nihilist si nu ai alt obiectiv decat sa nu lasi piatra pe piatra in urma ta – si unii sudisti sunt in mod cert nihilisti, de cand ii stiu, dar nu majoritatea. Si atunci – incotro?
Problema Sudului de fapt nu e ca nu a avut deloc o strategie, ci ca a avut una singura si aceea a esuat. Strategia a fost sa mearga 101% pe mana Armatei in razboiul cu Becali, sa forteze infiintarea unei noi echipe de fotbal, girata de Armata si purtand marca Steaua. Aceasta ar fi fost varianta ideala pentru Sud chiar si in cazul – foarte probabil de altfel – in care majoritatea suporterilor stelisti nu ar fi considerat noua echipa ca fiind „adevarata Steaua”. Sudul ar fi considerat-o si romantismul unei echipe de divizia a 4-a, cu deplasari la Clinceni si Tunari, si spectacole pirotehnice pe terenuri dezafectate din judetul Ilfov ar fi fost mai mult decat suficient pentru ei. In fond, de foarte multi ani curentul ultras a cotit-o pe un drum ciudat, in care s-a cultivat mai degraba separarea de marea masa a suporterilor („cetatenii”). Prin urmare, „modelul SS Timisoara” ar fi venit ca o manusa Peluzei SUD, chiar daca – asa cum m-am contrazis pe facebook cu doi fosti redactori ai site-ului acum vreo 2 zile – situatia de la Timisoara nu seamna mai deloc cu cea de la Steaua, la momentul infiintarii SS Timisoara de catre suporterii peluzei timisorene fiind aproape cert ca Politehnica Timisoara nu mai exista „pe bune” de vreo 10 ani, in ciuda epocii Marian Iancu.
In concluzie, Sudul a avut o singura strategie si aceea a esuat. Strategic, sa te inghesui singur intr-un colt si sa nu-ti lasi cale de intoarcere, nu e foarte intelept. Din pacate, Peluza Sud e azi in acel colt. Iar pentru un grup care, cum singur sustine, se caracterizeaza prin „orgoliu” si „demnitate”, e foarte complicat sa mai iesi din acel colt. Pentru ca inseamna sa recunosti ca, poate, la un moment dat, ai fost cam radical si maximal in cererile tale. Ceea ce, iarasi, pare sa fie mai degraba un leitmotiv al vietii ultra’, decat o greseala de abordare.
Sigur ca se poate forta in continuare pe drumul acesta ingust. In fond, asa cum timisorenii au facut-o (chiar daca, e drept, ei au avut Institutul Politehnic de partea lor), si sudistii pot sa-si faca singuri o echipa. Si s-o rupa astfel cu fotbalul modern (alt leitmotiv…), cu cetatenii, cu Becali, cu Meme si Mache, cu toti si toate. Si ar avea tot dreptul si nimeni n-ar avea ce sa le zica. Si multi ar putea sa li se alature si unii o vor si face. Cu un singur amendament: ca acea echipa nu ar fi Steaua. Ar fi o stare de spirit, ar fi o idee, ar fi niste „valori” sau cum mai vrem noi sa le numim, dar nu ar fi Steaua. Pentru ca Steaua e la cioban. Simplul fapt ca Steaua e pe niste maini cat se poate de proaste si ca asta nu ne place (si nu ne place din 2007-2008, nu de la decizia ICCJ din 2015), nu inseamna ca avem dreptul sa sustinem ca de fapt asta nu e Steaua.
Alternativ, mintile mai luminate din Peluza Sud ar putea incerca sa imagineze un scenariu de repliere, care sa culmineze cu intoarcerea, in anumite conditii, alaturi de echipa de fotbal. Care da – este Steaua, indiferent ce zice Talpan sau nu. Data fiind degringolada din randul suporterilor stelisti, probabil ca asta ar insemna ca Peluza Sud ar deveni efectiv noul „Nord” al echipei, adica peluza ei principala, care da tonul. Si care ar putea sa-si continue rivalitatile vechi cu cei care, in mod parsiv, le dau semne de sustinere prin diverse mesaje prin Derby, dar in acelasi timp raman alaturi de echipa lor de fotbal, desi nimeni nu poate sa spuna ca actuala Dinamo Bucuresti ar fi succesoarea vechii Dinamo Bucuresti in conditii mai curate decat Steaua (sau poate aveti incredere in felul in care Badea si Borcea au privatizat vechile entitati non-profit, in timp ce si-au intesat consiliile de administratie cu generali MAI?).
Oricum ar fi, dat fiind ca scenariul 2 e foarte improbabil, nu pentru ca nu e posibil, ci pentru ca Peluza Sud insasi nu pare capabila sa-l urmeze, pentru ceilalti suporteri stelisti va continua „trecerea prin desert” care a inceput in primavara lui 2015, trebuind sa induram probabil inca destui ani de umilinte in fata rivalilor (mai nou, si a celor din Giulesti). Tocmai de aceea, o varianta ideala pentru „fenomenul stelist” ar fi aparitia unui nou nucleu de suporteri organizat, care sa incerce sa reinvie atmosfera de pe stadion si sa apere, asa cum poate, culorile Stelei. Pentru ca Steaua sub Becali ramane Steaua. Si Steaua a existat inainte de Peluza Sud si va exista si fara Peluza Sud. Iar daca Sudul nu crede, sa faca un sondaj intre jucatorii care au fost in teren la Polivalenta pe 9 Mai si sa vada cati dintre ei cred ca Steaua de azi este Steaua si cati cred ca Steaua e intr-un sertar din 2003, la care doar domnul Talpan are cheia.
Ovidiu