Becali a avut de ales între a-l demite pe Dică pentru ratarea titlului, sau să-l scape de fotbaliștii fițoși Alibec, Găman și Budescu.
A optat să dea credit antrenorului. Sincopele din exprimarea echipei, ca joc, s-au datorat și celor două vedete, care nu participau la faza defensivă, nu făceau pressing, greșeau peste 70% din pase etc., dar nici în faza ofensivă nu-și puneau amprenta decât pe câteva execuții personale de efect, nu pe jocul colectiv.
Un gol de generic îi ștergea lui Budescu evoluția searbădă de până atunci. Trăgea toată spuza pe turta lui. Golul îl scotea eroul care a salvat Steaua! Și totuși, chinuiala echipei îl avea tot pe Budescu actorul principal, cel care nu respecta nicio tactică, greșea „n” pase și pierdea tot atâtea mingi utile. Efort, minim. S-a văzut la CM 2018 că vedetele îți pot câștiga un meci, dar merg mai departe echipele disciplinate, cu efort și joc colectiv solid, bine articulat. Messi și Ronaldo, „10 baloane de aur”, out!
Așadar Dică va continua încă un sezon, în timp ce Budescu, Alibec sau Găman, fotbaliști care au stârnit diferite conflicte în sezonul trecut, vor părăsi lotul roș-albaștrilor. Indisciplina lor se răsfrângea negativ asupra întregului lot, iar toleranța arătată de Becali, în speranța unui transfer consistent financiar, a costat titlul.
Din păcate, Becali a căzut acum în latura opusă și ignoră să acopere posturile vacante (rezervele) cu jucători buni și experimentați (1-2 fundași centrali, 1 fundaș dreapta, 1-2 vârfuri de atac). Mai mult, vrea să-l vândă și pe Gnohere. Însă insistă și pe sistemul 4-3-3 cu „copii”.
În lipsa unor transferuri cu nume, staff-ul va inova cu Qaka și Moruțan, care pot face pereche în linia mediană cu Nedelcu, în cel mai tânar mijloc din Liga 1. Dar mijlocul poate fi și cu Pintilii flancat de cei doi veniți în vară.
Vom vedea dacă strategia cu „copii cuminți” va da rezultatele scontate.
Cum ar putea arăta, ipotetic, echipa în 2018/2019 în variante extreme.
- #1 – o variantă super defensivă (la siguranță) în sistem 4-3-3
(merge în UEFA când trebuie conservat un rezultat):
Bălgrădean – Benzar, Planici, Bălaşa, Momcilovici – Ov. Popescu, Pintilii, Filip – Teixeira, Gnohere, Fl. Tănase - #2- o variantă super ofensivă în sistem 4-3-3 (merge în Liga 1):
Bălgrădean – Benzar, Planici, Bălaşa, Momcilovici/Morais – Qaka, Teixeira, Moruţan – Man, Fl. Tănase, Fl. Coman
În fond, FC Steaua (FCSB) este condamnată la 4-2-3-1!
La cum se prezintă lotul acum, cred că în acest sezon formula de bază va fi tot în 4-2-3-1, cu o posibilă trecere la 4-1-4-1 (conform săgeților galbene) pe faza ofensivă, la atac pozițional în special. Așa cred că va aborda drumul spre grupele UEFA.
Titulari:
Bălgrădean – Benzar, Planici, Bălaşa, Momcilovici – Ov. Popescu, Pintilii – Man, Teixeira, Fl. Tănase – Gnohere.
Toți au experiență europeană. Kamer Qaka și Moruțan vor avea nevoie de ceva timp pentru integrare completă. Ovidiu Popescu, dacă o va ține cum a început, s-ar putea să fie sezonul lui de afirmare plenară.
În sistemul 4-3-3, cei trei mijlocași centrali sunt așezați în triunghi cu vârful în jos. Închizătorul este cel aflat cel mai jos, în fața apărării. Cei doi interi ar fi, în mod ideal, un mijlocaș care să facă foarte bine ambele faze (box to box) și un playmaker.
Mijlocașii centrali trebuie să acționeze ca un bloc, să joace foarte aproape unii de alții, iar când unul dintre ei se apară, de exemplu, în partea dreaptă, ceilalți doi trebuie sa se mute în aceeași direcție să nu lase spațiu intre ei.
În atac, mijlocașii de bandă trebuie să aibă ca principale caracteristici viteza, capacitatea de efort de a „ara” benzile și o tehnică foarte bună. Vârful de atac trebuie țeapăn pe picioare, să fie capabil să fructifice centrările și să protejeze foarte bine balonul. Sistemul 4-3-3 implică și o dinamică de joc pe care nimeni nu o stăpânește ca Barcelona și naționala Spaniei.
În opinia mea, Steaua nu are lot de 4-3-3, unde ai nevoie de benzi foarte rapide (gen Adi Popa, Chipciu…), dribleri în regim dinamic, pasatori cu o rată mică de rateuri și o viteză în plus la ambele tranziții. În special pentru tranziția negativă, altfel ești mâncat! Gnohere este un bun „oportunist” în fața porții, dar nu prea ține de balon deși este solid. Nici cu driblingul nu prea e prieten. Deci e greu 4-3-3. Nu a reușit nici Reghe cu lotul foarte bun din 2012-2014. Nici măcar 4-1-4-1, derivat din 4-3-3, pe care doar l-a testat într-o pregătire.
X Ray
