Anul 2015 a transformat clubul FC Steaua într-un sat fără câini, echipa evoluând pe toboganul Ligii 1 cu o mișcare browniană, între arbitraj și arbitrariu, spre un epic fail de povestit nepoților.
De fapt, la Steaua este Turnul Babel. Paranghelii și grătare fără număr oferite jucătorilor de Reghecampf, când presa trâmbița întoarcerea fiului rătăcitor și demiterea noob-ului Gâlcă. Razvrătiri repetate în vestiar cu fostul căpitan, după ce a revenit de pe tărâmuri „păgâne” , ca Stefan cel Mare: „Eu sunt, Steauă bună, Gatusso numit/ Eu, şi de la turci mă primești rănit?”
Patronul a ieșit mai cucernic decât Maica Tereza după penitența de la Poarta Albă. Parcă sedat cu scopolamină, își mărturisește senin la TV lipsa de emoție la meciuri și de interes la titlu. Tradus din subliminal: „Mi se îmbrehăne, tată!” O demotivare mai eficientă pentru echipă e greu de imaginat. Zici că-i vodă Lăpușneanu când a fost călugărit dându-i-se numele de Pahomie. Nu cred că ar mira pe nimeni dacă ar da și bonusuri la înfrângere. Asta dacă nu cumva își șoptește în barbă: „de pierd titlul, mă voiu scula și pre mulți am să popesc.”
Președintele de imagine, ca un ultim mohican cu sânge roș albastru, și-a scos sabia și taie aerul în stânga și-n dreapta, după ce un tur întreg i-a ruginit în teacă. În loc să fie liant și factor de echilibru, i-a luat la cosor pe toți. Numai că nu se mai aduce lumea la stadion cu arcanul … ca soldații pe vremuri, și nici performanța nu se mai face cu zeflemea la adresa adversarilor.
Taciturnul Gâlcă o dă din lac în puț la braț cu suita tehnică, cea mohorâtă, anodină, insipidă, dar cu pedigri stelist. Pășește molcom cu o cadență de marș funebru, fără urme de tempo vivace și pas alergător, visând la „26” ca la fata morgana. Nimeni nu-l întreabă cât e ceasul, dar nici nu-i spune nimeni că ceasul i-a sunat deja de câteva etape.
Jokerul Argăseală, fake-asul din mâneca proaspătului călugăr Becali, a pus fitilul la butoiul cu pulbere al identității, prin nefericita declarație: „din retur ne vom numi FCSB„. A fost bomboana pe coliva marketingului, care a trimis toți suporterii în alt Turn Babel.
Peste toți și toate a trecut halucinant, ca o nălucă, motoreta Popa. Acest Usain Bolt roș albastru, care, uneori, aleargă și gândește ca un iepure, a spart bariera neuronului rațional și și-a programat nunta, nici mai devreme, nici mai târziu, decât de ziua meciului cu FC Brașov! Dacă aniversarea fetei lui Bourceanu, botezul lui Chipciu, nu se puteau amâna la calendele grecești din motive lesne de inteles, a-ți planifica o nuntă pe final de sezon, când era de așteptat să joci cu titlul și cupele pe masă, nu cu mireasa, sună a „je-m’en-foutisme”.
Nu știu exact cine îl consiliază și impresariază pe Adi Popa. Probabil AnaMaria, fiind din lotul „Chiajna”, păstorit de Reghe. Nu știu nici cine îi vor fi nași când Steaua luptă ca la Posada sub Tâmpa. Posibil tot soții Reghecampf, antamați pe la grătarele oferite lotului stelist de cuplul VIP. Dar știu că un club care se respectă ar fi trebuit să-i spună: „Je m’en fishe, ginerică! Sâmbătă ai o partidă cu brașovenii! La partida cu nuntașii dă time out până la vară!” Evident, dacă neînsuratul avea respect față de club, cum a avut până în acest retur, nu mai aștepta să-i spună cineva!
Dar cine să-i spună? „Preacuviosul” Becali, PreaNefericitul Gâlcă, PreaAplecatul Argăseală, PreaNecuviinciosul Mache? Doar eroul de la Sevilla s-a limitat să-i zică una subțire de vara prin presă, ca un epilog-resemnare la un fapt împlinit, sintetizat în „the die is cast, shit happens!”
În fine, parcă toți așteaptă tranchilizați ca vara să scoată Steaua din Turnul Babel, cu speranțe de happy end după un epic fail demn de Guinness Book.
Cum ar zice înțeleciunea populară: „Tot răul spre bine!”
Amin!
XRay