V-am zis că sunt sceptic… Au plecat piese grele – Varela, Chipciu, Stanciu, Hamroun, mai sunt și indisponibilități – Momčilović și, mai ales, Pintilii, noii veniți par că mai au mult de lucru până să se încadreze în jocul echipei, așa că, în ciuda lotului numeros, Reghe e nevoit să inventeze mereu alte formule de echipă. Desele și multele schimbări n-au cum să dea rezultate prea bune. Ce mai, nu prea merge… Dar mă așteptam la o victorie lejeră în fața Astrei. Și uite că era să asistăm la o surpriză…
Dar adevărata surpriză a fost modul în care a jucat Astra. Am crezut că voi vedea o apărare supra-aglomerată, așa cum am văzut și vom vedea la toate echipele în meciurile împotriva Stelei. Și, iată, Astra a jucat fotbal… A ținut mereu în față 2-3 jucători, ca să blocheze așteptatele incursiuni în atac ale fundașilor laterali steliști, sau ale lui Tamaș. S-a apărat cu multă, uneori prea multă înverșunare. N-a ezitat să atace atunci când mijlocașii sau fundașii steliști au gafat – driblinguri nereușite sau pase greșite. E drept, a și recurs la toate trucurile – scălămbăielile lui Alibec sau Nicolae, faulturile parșive ale lui Texeira, cele (le-aș zice normale) ale celor doi fundași centrali, sau ale excelentului Morais, dar și cele golănești ale lui Săpunaru.
Steliștii au încercat să-și impună superioritatea prin combinații uneori reușite, dar care au trădat adesea lipsa omogenității. Și, ca întotdeauna, au abundat șuturile greșite, chiar și din poziții din care nu se prea ratează… Niță a fost, din nou, la înălțime, reușind să repare câteva gafe ale apărătorilor, care ne-ar fi putut întrista. Fundașii laterali, Enache și Mitrea, au jucat modest, cu un plus pentru intercalările în atac ale primului. Tamaș și noul căpitan, Toșca, au jucat bine, dar au fost suficiente 2-3 greșeli ca astralii să profite. Și ce aproape au fost de gol… La mijloc, Moke a fost veriga slabă, dar am salutat o revenire a lui Bourceanu, ceva mai aproape de cel ce era înaintea transferului în străinătate. N-am prea înțeles folosirea lui Tănase pe stânga, când Jakoliš manifestase o formă foarte bună în meciul de la Botoșani. Boldrin a fost mai șters ca în partidele precedente, dar are meritul golului – norocos, e drept. Zorrović s-a luptat cu Geraldo și Fabricio, a dat câteva pase bune, dar nu arată ca goal-getterul de care avem nevoie. Oricum, e preferabil lui Tudorie, exasperant din nou. Adi Popa a fost ce mai bun, deși a dat de un Morais în excelentă formă. Duelurile dintre cei doi au fost foarte spectaculoase, păcat că Adi nu s-a lipit măcar de un gol. Referitor la eliminarea din final a lui Morais, deși mulți au considerat exagerată decizia lui Avram, mie mi s-a părut fault clar, de cartonaș. Și era al doilea, așa că… Finalul ne-a ținut cu sufletul la gură, ratările steliștilor putând culmina în ultimele clipe ale meciului cu un deznodământ neașteptat: Tamaș a gafat, a făcut un fault, dar Budescu n-a reușit să fructifice lovitura liberă dintr-o poziție foarte bună.
Andrei Sava
Preluare de pe blogul
Nota Redacției
Articolul lui Andrei Sava în viziunea mea stilizată
- New Steaua, un hummer cu roți de lemn
- Dedicație specială pentru noii alb-negrii Astrei, „Men in black” de Giulești
A doua zi…
X Ray