MApN susține că e obligat prin lege să-și facă echipă de fotbal
După o lună de cercetări, Corpul de control și inspecţie din MApN a descoperit motivul nedospit pentru care Armata are nevoie de o echipă de fotbal. Nu se simte capabilă să valorifice altfel marca Steaua, adică “prin stabilirea, negocierea și încasarea unor taxe de licenţă”.
“Timpul necesar pentru aceste demersuri”, precizează comunicatul Ministerului, “ar fi putut excede intervalul de cinci ani de protecţie a mărcii permis de lege”. Există o prevedere în Legea mărcilor, 84/1998, conform căreia titularul pierde dreptul asupra mărcii, dacă “fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată” (art.45, a). Dar intervalul de protecţie al unei mărci nu e, așa cum susţine MApN, de cinci ani, e de zece ani. Și poate fi prelungit periodic.
Marca înseamnă toate sporturile
Iar “folosirea efectivă” a mărcii Steaua nu se referă strict la fotbal. Când a fost evaluată marca, la 57,3 milioane de euro, au fost luate în calcul toate secţiile CSA. “Steaua înseamnă 17.416 medalii, cupe și campionate”, anunţa juristul Florin Talpan. Iar MApN saluta munca evaluatorului, anonim, de altfel, dar “selectat printr- o procedură competitivă și transparentă”.
CSA nu s-a luptat în instanţă cu Gigi Becali pentru că a pierdut vreun moment marca Steaua. Nici n-avea cum, titularul mărcii e statul român. CSA, după cum menţionează și Corpul de control al MApN, e doar un “administrator de bunuri publice patrimoniale”. Miza procesului cu Becali se referă la dreptul de utilizare, nu la dreptul de proprietate. Ca dovadă, CSA și-a reînfiinţat secţia de fotbal înainte de sentinţa definitivă.
Evaluarea, armă de război psihologic
În primăvara lui 2015, CSA a pus pe masă în jur de 90.000 de euro, pentru a plăti serviciile de evaluare și de stabilire a prejudiciului. Caietul de sarcini prevedea și calcularea taxei de licenţă pentru clasa fotbal și ulterior pentru toate celelalte clase și produse din certificatul de marcă“, preciza MApN într-un comunicat.
În toamna lui 2016, era lansat spre dezbatere publică un proiect de HG: MApN, prin CSA, era abilitat să organizeze licitaţii și să transmită prin licenţă dreptul de folosinţă asupra mărcii Steaua, “pentru activitatea de fotbal”. Fotbal și atât, nu fotbal profesionist, nu fotbal de performanţă. Preţul de pornire era de 3,7 milioane de euro pe an, fără TVA. Jumătate din suma încasată urma să meargă la bugetul de stat, jumătate – la bugetul CSA.
Decât campion mai bine bugetofag
Ar fi fost interesant să aflăm taxele de licenţă pentru celelalte sporturi, mai ales pentru cele de echipă unde clubul Armatei suferă prin clasamente. Au venit alegerile. Noua conducere a MApN a decis că durează prea mult să valorifici marca. În loc să încasezi 3,7 milioane de euro pe an, mai bine cheltui 3,7 milioane de euro pe an. Pe lângă cele 9 milioane de euro rituale, cât reprezintă bugetul CSA.
Cu banii din taxele pe licenţă la fotbal, handbal, baschet, volei, hochei, rugby, clubul Armatei ar fi constatat că se poate autofinanţa. Că are un buget suficient pentru secţiile aducătoare de medalii olimpice: scrimă, canotaj, kaiac-canoe, gimnastică, judo. Pe deasupra, CSA ar aduce venituri și la bugetul de stat, în loc să-l stoarcă în numele unui management leneș și perdant. Contribuabilul plătește și evaluatori, și avocaţi. Iar după ce plătește, e minţit în faţă, să plătească și mai mult.
În cinci ani, după estimarea MApN, nu poţi organiza o licitaţie. Dar în trei ani poţi promova o echipă din Liga a 4-a în Liga 1, astfel încât promovarea ”să coincidă cu finalizarea lucrărilor de modernizare a Stadionului Ghencea”, adică prin 2020 vara, când începe Euro.
Sigur, exista riscul ca, la licitaţiile pentru folosirea mărcii Steaua, să nu se prezinte nimeni. Iar preţul de pornire să scadă jenant. Dar riscul ăsta e ipotetic, pe când banii publici daţi pe himere sunt siguri.
Maria Andrieș
Preluare de la http://blogsport.gsp.ro/andries
Nota Redacției:
„Raportul Corpului de Control și Inspecție după verificarea modului de gestionare a mărcii STEAUA BUCUREȘTI” prezintă o mare minciună în pasajul citat mai jos. Nu știu dacă din dorința de a acoperi cheltuirea banului public pe o evaluare inutilă, fie dintr-o proastă informare.
„În privința valorificării mărcii revenite în patrimoniul clubului prin stabilirea, negocierea și încasarea unor taxe de licență, Corpul de Control a reținut motivarea obiectivă a conducerii CSA, conform căreia timpul necesar desfășurării procedurilor de implementare a acestei soluții ar fi putut excede intervalul de cinci ani de protecție a mărcii permis de lege. Ca atare, în vederea păstrării mărcii “Steaua București” în patrimoniul CSA, a fost reținută ca legală și obiectiv justificată soluția alternativă de valorificare a acesteia prin înscrierea unei echipe de fotbal în liga a IV-a, care să promoveze, prin merit sportiv, în ligile superioare, astfel încât promovarea în Liga I să coincidă cu finalizarea lucrărilor de modernizare a stadionului Ghencea.”
- O licitație nu poate dura 5 ani.
- Termenul de 5 ani invocat în raport este o aberație dacă se referă la marca „Steaua București”. CSA este proprietar al mărcii „Steaua București” din 1961, când și-a schimbat numele! În 2014, CSA nu a redobândit marca Steaua, ci a obținut în instanță anularea dreptului de a mai deține marca Steaua și SC FCSB SA.
- Termenul de 5 ani este valabil strict la acea sigla/desen inregistrată la OSIM de CSA în 2014, nu la marca „Steaua Bucuresti” deținută de CSA de la schimbarea numelui din CCA.
- Marca „Steaua București” nu a plecat niciodată de la CSA și nu o poate pierde decât dacă se desființează clubul sau o vinde. Deci nu exista nicio presiune a timpului.
- Legal, CSA putea face echipă de fotbal CSA Steaua București oricând în prioada 1998-2017, fără absolut nicio legătură sau condiționare cu sigla înregstrată la OSIM în 2014.
În concluzie, acest Raport al MApN despre marca Steaua este o mare inutilitate cu aberații.
X Ray
