17-10-09

Cine sa cumpere Steaua?

Cine sa cumpere Steaua? Iata o capcana in care au cazut multi, o problema abordata gresit inca din din start. In primul rand, George Becali nu a cumparat niciodata aceasta echipa ca s-o poata vinde acum. A profitat de un moment greu prin care a trecut clubul, a facut o societate comerciala pentru a fura gratuit echipa cu tot cu istoria acesteia, trofeele si SUPORTERII si apoi a castigat bani frumosi din Champions League de pe urma unei stari de fapt numita generic, STELISM.

Adevarat este ca omul a facut „niste investitii” dar, daca ar fi existat vreodata profesionalism si transparenta la clubul de fotbal Steaua Bucuresti in era postdecembrista Becali, probabil ca am fi avut acum o evidenta exacta a banilor investiti si – mai ales – a banilor negri aruncati aleatoriu in banii jucatorilor si ai patronului. Concluzia simpla este ca nu s-a dorit niciodata transparenta tocmai pentru ca sumele acestea sa nu poata fi verificate. Si in acest mod s-a ajuns la suma de 40 de milioane de euroi ceruti de Becali fara a se dovedi clar cat s-a investit, cat s-a castigat si cum s-au facut calculele. Strategie, m-ai inteles?

Cred ca problema s-ar pune mai corect „cine ar putea sa sustina o echipa ca Steaua Bucuresti?”. Automat ar trebui sa scoatem din calcul cele 40 de milioane de euro solicitate de George Becali, in fapt o minciuna gogonata deoarece aceasta echipa s-a autofinantat in ultimii ani. De aici ar fi mai simplu de gandit pentru ca Unirea Urziceni a ajuns in Champions League cu bani putini. Ganditi-va ce usor i-ar veni unei „echipe natiune” ca Steaua sa-si revina cu un management eficient si echilibrat. Si nu ar fi nevoie de zeci de milioane de euro ci de reinvierea spiritului stelist.

Lumea care-i recunoaste merite lui Becali si-l tine strans in brate, uita de faptul ca finantatorului i-au trebuit trei ani pentru a reface gazonul cu vreo doua sute de mii de euro si uita cat de greu s-a lasat acesta pentru a plati instalatia de nocturna. Un mare finantator ar fi platit pe loc sumele necesare, pentru ca marii oameni de afaceri sunt dispusi sa investeasca cu adevarat permitandu-si luxul de a fi primii care se sacrifica. Dar „eeeellll” a conditionat plata acestor bani pentru a obtine stadionul Steaua pe cat mai multi ani. A fost un joc copilaresc „nu dau bani pana nu am garantii”, in fapt o minciuna gogonata pentru a se ascunde faptul ca Becali nu avea atata cash in momentele respective.

In aceste zile Becali este dispus sa construiasca statui fostelor glorii si se arata deschis pentru orice tip de impacare cu toata lumea. Dar nu o face respectuos, este mai interesat de liniste decat de valorile steliste. Ridica vocea, abordeaza problema de parca el ar face cuiva UN FAVOR si nu ar fi vorba de o normalitate. Habar nu are ca statuile se construiesc in sufletul suporterilor si de aceea el nu va fi niciodata iubit cu adevarat de stelisti. Din acest motiv Balint si restul gastii sevillene au respins din start ideea de a-si vedea chipurile imprimate intr-o piatra, semn clar ca acest camatar i-a incadrat demult in familia moarta a Stelei.

Mai mult, el machedonul care a inmormantat Steaua ii da lectii de romanism ungurului Boloni care a invins Italia pentru Romania marcand un gol fenomenal, a adus o Cupa a Campionilor pentru Steaua si a dat atatea lectii de civilizatie cat numarul firelor de par de pe capul privat de intelectualitate al creditorului. Apoi, o intrebare apare cat mai firesc: nu cumva e prea tarziu pentru a face statui adevaratilor eroi ai Stelei?