18-09-09

Steaua fara nume

Nu am inteles nimic din jocul Stelei din aceasta seara. Nu ma deranjeaza doar scorul ci si jocul lipsit de orizont al ros albastrilor. Sa bati lovitura libera de la mijlocul terenului prin intoarcerea balonului la propriul portar inainte de pauza mi se pare o imagine clara a lipsei de idei si a unui blocaj pe care nu mi-l explic.

Nu am inteles rolul lui Toja in acest meci. Pur si simplu, columbianul a fost degeaba pe teren. Probabil introdus pentru a lumina putin jocul la mijloc, Toja nu a facut altceva decat sa piarda mingi si sa joace absolut defensiv. Sa fie atat de puternici "moldovenii" incat l-au obligat pe columbian sa stea cuminte in fata apararii si sa strice tot ce incercau sa construiasca coechipierii?

Cei care gandesc ca acest rezultat este rusinos nu se inseala prea mult. Eu as adauga ca mai degraba jocul in sine s-a incadrat in aceasta zona. In ultimul sfert de ora Kapetanos si Tanase au creat mai multe faze cursive in jumatatea adversa decat au facut-o titularii in 75 de minute de joc. Daca am fi avut trei bare, un penalty ratat, am fi putut invoca ghinionul. Din pacate am jucat cu o echipa campioana a Moldovei si nu cu una a la Champions League, iar de ghinion nu poate fi vorba.

Tactica de joc, asezarea echipei au fost gresite. Steaua a fost o echipa lunga si nu a verticalizat cu mingi pe jos desi ar fi avut jucatori tehnici pentru asa ceva ci a preferat sa intre in jocul de bataie atat de convenabil pentru o echipa artagoasa care mizeaza sa obtina un egal in deplasare. Iar bateriile aripilor s-au terminat primele, adica imediat dupa pauza. Ninu a avut din nou probleme pe partea sa, Ghionea a avut noroc cu Rada alaturi, Nicolita a stricat gazonul pe trei sferturi de teren, iar Stancu si Surdu s-au pierdut intr-o tactica de joc neinspirata.

"Nu primim gol, nu riscam nimic". Aceasta a parut deviza italianului Bergodi intr-un meci jucat acasa - adevarat - fara spectatori. Totusi, este ciudat ca in minutul 75, atunci cand ai nevoie sa marchezi un gol, sa degajezi mingi in fata la bataie catre un Kapetanos izolat si dupa ce Nicolita si Szekely si-au epuizat toate resursele de energie, in timp ce nou introdusul Tanase prefera jocul pe jos si prin deviere. Nu se poate sa renunti la constructie cand ai jucatori tehnici si nu inteleg precipitarea favoritilor pe final de meci cand, toata lumea o stie, Kapetanos nu are nevoie de multe mingi in careu pentru a maraca un gol, fie el si cu fundul.

Dupa o astfel de partida constientizez faptul ca jumatate din efortul depus de stelisti in orice meci ar fi suficient pentru o echipa ca Sevilla sa invinga la scor o echipa mult mai bine cotata decat ceea ce propune acum Europei campionatul romanesc de fotbal. Dupa meciul Unirii de aseara si cel al stelistilor impotriva serifilor din Tiraspol in mintea mea persista perceptia ca in subconstientul fotbalistului roman este mult mai importanta ideea de fuga, de alergatura pana la sacrificiu ca element de masura al jocului "bun" decat cea de finalizare la poarta cu atacarea permanenta a careului advers. Adica salahorism marca Piturca in opozitie cu notiunile de valoare si calitate pe care Steaua le-a cam pierdut in ultimii ani.

Steaua pastreaza in continuare sanse de calificare. Nu neaparat rezultatul este ingrijorator ci faptul ca echipa inca nu reuseste sa propuna o partitura de joc inchegata. In aceasta seara am castigat un punct datorita portarului Zapata si norocului. Rabdare si tutun sa avem pentru ca liniste si plictiseala nu vom avea. Poate doar resemnare.