17-09-09

Prioritati

Presa noastră sportivă este o caţă proastă fără ocupaţie: "Ia uitaţi ce-a zis cutare!", "Fiţi atenţi aici ce-a zis cutărică!", "Ce scandaaal între ăla şi ălălalt!", "Cum comentaţi ce-a zis...?".

Presa noastră sportivă este o isterică ordinară: "Război între cutare şi cutare cluuub!", "Fanii au dezlănţuit iaduuul", "Dezvăluiri incendiaaare!". După care, evident, ca orice isterică ce se respectă până la Dumnezeu, acuză "huliganii" şi "descreieraţii" şi "animalele" care fac nenorociri pe stadion. Ca orice isterică obişnuită, ea nu are nicio vină, ea doar a constatat...

Presa noastră sportivă este o fufă ieftină, care se distrează cu toată lumea, pentru ca, mai apoi, să se amuze de ceilalţi cu fiecare în parte. Spui Horia Ivanovici şi este suficient!

Cum de prosperă astfel de apariţii? Foarte simplu: Gigi Becali, Cristi Borcea, Mitică "la puşcărie!" Dragomir, Mircea Sandu, Cornel Penescu, Sorin Corpodean şi tot restul de viermi care au contribuit la clădirea şi la menţinerea atâtor dedesubturi în fotbalul românesc au numeroşi copii spirituali. Care tind, ca orice copil, să-şi depăşească părinţii.

Dar nu este singura explicaţie: vrem, nu vrem, cu toţii suntem influenţaţi de ceea ce apare în mass-media. Pentru că este imposibil ca declaraţiile patronului să nu ne afecteze, pentru că este imposibil ca vorbele patronului să nu afecteze viaţa clubului.

Cum, în România, relele prind rădăcină de mii de ori mai repede şi mai solid decât lucrurile bune, nouă, ca stelişti, nu ne rămâne de făcut decât să dăm dovadă de discernământ şi de răbdare.

Este mai mult decât evident că şefia lui Gigi Becali este de o nocivitate vecină cu acidul sulfuric: a umplut clubul de pile incapabile, vorbeşte mult şi exgerat de prost despre cum ar trebui să se antreneze şi să joace fotbaliştii, decide în locul tehnicienilor tactici, strategii, locul jucătorilor pe teren sau (nu) la Steaua II, şi, esenţial, face de râs clubul prin aproape toate apariţiile publice.

Aşa încât, steliştii ar trebui să fie preocupaţi de îndepărtarea acestui individ de la echipă. Altfel, ne vom măcina vieţile plângându-ne de lipsă de rezultate, de lipsă de blazon, de lipsă de personalitate, de lipsă de glorie, de lipsă de strălucire europeană.

Putem discuta oricât de aducerea lui Basarab Panduru: va fi el "sifonul" ăluia din vestiar? Va fi el viitorul antrenor dacă Bergodi se va îndepărta de locurile fruntaşe? Va fi el unealta prin care Becali îl va îndepărta pe Bergodi, pentru ca nea Gigi să nu-şi pericliteze "ascensiunea politică"? Va încerca Panduru să facă tot ce este omeneşte posibil pentru ca Bergodi să-şi atingă obiectivele (auto-)impuse? Va fi Panduru Meme 2 şi suntem martorii creării unei noi echipe europene a Stelei?

Putem discuta oricât despre atitudinea lui Bergodi faţă de Becali, de cât de antrenor e sau nu italianul, de modul în care îşi pregăteşte jucătorii, de "cazul Dayro Moreno", de "cazul Janos Szekely", de "cazul Rafal Grzelak", de tactică, de linia de fund, de orice. Este inutil!

Ne pierdem vremea, prieteni!

Nu putem vorbi de normalitate atâta vreme cât Becali va avea vreo legătură cu destinele acestui club. Aveţi opt ani plini de exemple! Cum să îţi pui întrebări de bun-simţ când idolul nesimţiţilor decide binele şi răul de la echipă? Cum să cauţi răspunsuri raţionale despre Steaua, atâta vreme cât simbolul idioţeniei decide viitorul Templului? Cum să emiţi judecăţi de valoare despre jucători, tehnicieni, fani cât patronul echipei este figura reprezentativă a stupizeniei? Şi, mai ales, cum să se comporte normal cineva în compania simbolului anormalităţii din România?

Dacă Becali a fost în stare să vomite atâtea rahaturi pe propriul său naş, GHEORGHE HAGI, care, atât la prima conferinţă de presă, cât şi la ultima, aproape că îi dăduseră lacrimile pentru acest club, gândiţi-vă ce îi aşteaptă pe Panduru şi pe Bergodi după ce se termină alegerile!

Dacă Becali a putut să-i murdărească imaginea în ultimul hal "fratelui Oli", deşi a recunoscut şi el, şi MM şi fostul nostru antrenor că el debita la presă ce-i spunea stafful tehnic, daţi-vă seama ce este în stare să le facă unor oameni de care nu îl leagă nimic, după ce se încheie alegerile!

Să nu uităm că Becali "s-a coborât la nivelul nostru" doar atunci când a fost prins cu spatele la perete:

- i-a numit pe banca tehnică pe Lăcă şi pe Gică atunci când atmosfera la echipă devenise irespirabilă!

- l-a pus preşedinte pe Lăcă atunci când vocile peluzelor deveniseră tot mai ameninţătoare!

- a început să-l linguşească pe Mihai Stoica doar după ce îşi deschisese uşa către implicarea la echipă, dându-şi seama prea târziu că a dat nas în nas cu cele mai dure proteste pe care le-a avut de înfruntat un patron din România.

În această perioadă, avem marea şansă că o bună parte a presei nu-i va ierta nicio ieşire în decor; atât din cauza faptului că este campanie electorală, cât şi că europarlamentarul (iată că suntem, oficial, şi exportatori de imbecilitate!) are o expunere mediatică de alt calibru decât cea din presa sportivă.

Cu cât Templul va răsuna mai puternic de proteste, cu cât înverşunarea noastră contra veşnicului oier va fi mai arzătoare, cu atât cresc şansele noastre ca Becali să fie pus la colţ şi de alţii.

Asta tocmai pentru că presa este o fufă ieftină care ar râde cât mai abitir de ceea ce îi este la îndemână. Şi nimic nu este mai la îndemână decât Gigi Becali...

Dacă fanii vor continua să mă înjure, o să mă gândesc şi să vând Steaua, dar, fără mine, echipa va retrograda!

Prieteni, avem onoarea să dăm în şuturi afară cel mai crunt blestem abătut vreodată pe Templul fotbalului românesc!

Abia apoi vom avea onoarea să-i disecăm cum trebuie pe Pandurii, pe Bergozii sau pe Argăseii care, cel puţin teoretic, vor avea obligaţia să devină prelungirile noastre pe banca tehnică sau în loje.

Presa noastră sportivă este o caţă proastă fără ocupaţie. Haideţi să-i dăm de lucru! Scaunele de la peluze - şi mai ales cele de la tribune! - abia aşteaptă să fie ocupate de oameni pe cât de serioşi şi dedicaţi cauzei, pe atât de entuziaşti şi dornici să aerisească Templul de mirosul de la lojă.

Presa noastră sportivă este o isterică ordinară. Haideţi să menţinem isteria anti-Becali pentru a-i ajuta pe cei din mass-media să le amintească permanent oamenilor că furia noastră contra creditorului este pe cât de autentică, pe atât de puternică!

Presa noastră sportivă este o fufă ieftină, care se distrează cu toată lumea, pentru ca, mai apoi, să se amuze de ceilalţi cu fiecare în parte. Nu credeţi că a venit vremea ca noi să râdem cât mai abitir de cel mai penibil cioban din lume, pentru ca toată lumea să se amuze pe seama lui? Nu e păcat să râdem de el doar noi?

Din păcate, am început să nu mai vedem pădurea din cauza copacilor. Haideţi să-l gonim pe cioban din pădure mai întâi, pentru a ne putea îngriji ca la carte de fiecare copac în parte!

Lari