05-03-15

Audienta la MApN pe tema marcii Steaua

În absenţa unei forme civilizate de comunicare pe tema conflictului dintre CSA Steaua şi clubul lui Gigi Becali, ProSport a căutat răspunsuri la singura persoană îndreptăţită în acest moment să le ofere: ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa. Primul demers ar fi fost o cerere de interviu la Biroul de Presă al MApN, însă am fost sfătuiţi să evităm efortul inutil.

Sursele ProSport au dat asigurări că un interviu cu Mircea Duşa ar fi imposibil de aranjat în timp scurt şi că ar putea dura luni de zile doar pentru corespondenţa necesară stabilirii unei astfel de întâlniri. Asta în situaţia fericită în care cei de la apărare ar fi agreat interviul. În mod evident, presa scrisă nu are sex-appeal-ul televiziunilor unde ministrul Duşa intră din când în când la un simplu telefon al unui producător de emisiuni.

În aceste condiţii, reporterul ProSport a optat pentru altă variantă. În baza ordinului M101/2012, în luna ianuarie 2015 am formulat o cerere de audienţă la ministrul apărării, una în care nu am ascuns din semnătura electronică a mailului câmpul: ”reporter ProSport”. La începutul lunii martie am primit răspunsul, aşa cum îl puteţi vedea mai jos.



(Pentru anul 2015, Ministerul Apărării are un buget estimat de 7,3 miliarde de lei, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, iar jumătate din aceşti bani sunt utilizaţi pentru cheltuielile cu salariile angajaţilor. La finalul anului trecut, în cadrul MapN lucrau 75.406 de angajaţi, acesta fiind numărul total de posturi ocupate în cadrul acestei instituţii.)

Ziua de 3 martie începe la ora 07:30, ceas la care am fost chemat la punctul de control nr. 3 al sediului MApN din Bucureşti. Acolo începe şi munca celor însărcinaţi cu ”procesarea”. Prima etapă constă în trecerea printr-un detector de metale. Chiar dacă aparatul îşi face treaba şi nu piuie, există un ofiţer desemnat special pentru a-i ”peria” pe oaspeţi cu un detector mobil, inclusiv în zonele intime ale corpului. Îndârjirea inspectorilor i-ar face să pună ochii în pământ de ruşine pe agenţii vamali din aeroport. După procesare urmează predarea bagajelor, la un ghişeu special.[…]

Comunicarea cu angajatul MApN se termină în momentul predării complete a bagajului cu care nu poţi fi admis în sediu. Mi se înmânează o cartelă magnetică şi mi se spune să aştept pentru alte instrucţiuni. În încăperea mică de la punctul de control nr. 3, adică intrarea dinspre hotelul Marriott, mai sunt alte 10-12 persoane, toate în aşteptarea audienţei la ministrul apărării. Se face 7:45, moment în care un angajat al secţiei de relaţii cu publicul îşi face apariţia cu un tabel: […]

Totul mai durează două minute, după care întregul grup cu solicitări de audienţe este condus, în şir indian, către una dintre intrările în sediul central MApN. Primul obstacol: turnicheţii de la intrare nu funcţionează pentru fiecare cartelă magnetică. Reprezentantul de la relaţii cu publicul îşi foloseşte propria cartelă pentru a-i strecura printre barele aparatului încăpăţânat. Al doilea obstacol: păstrarea grupului într-o formă compactă pe drumul de câteva sute de metri până la destinaţie.

Coridoarele sunt lungi, întunecate şi mobilate sărăcăcios. Pe jos, covoarele sunt tocite de vreme şi tălpile pantofilor milităreşti. Unde au apărut găuri, au fost aplicate benzi adezive maro. Mersul unui grup pe o astfel de suprafaţă produce acelaşi efect sonor cu cel făcut de fotbaliştii la ieşirea de pe tunel, atunci când crampoanele ating betonul. După două-trei minute de mers, întregul grup este aşezat într-o camera de şedinţe. Între cei care au solicitat audienţă, un domn pe la 70 de ani care se deplasează greu. Cere instrucţiuni cu un limbaj protocolar, milităresc, pentru folosirea unei toalete. Revine după cinci minute, vizibil nemulţumit de experienţă, şi împărtăşeşte cu grupul. […]

În tot acest timp, grupul ocupă câte un loc la mese şi fiecare scoate la iveală teancuri de documente. Se fac pregătirile pentru aşteptata audienţă la ministru. Forfota e întreruptă după câteva minute de către cei de la relaţii cu publicul.
- Vă rog, trebuie să mergem într-o altă încăpere să aşteptăm. Aici va fi şedinţa.

Documentele sunt strânse, băgate înapoi în serviete sau, după caz, în pungi, şi în şir indian grupul este mutat într-o cameră alăturată. Scaunele nu sunt suficiente pentru toţi cei prezenţi, bătrânii au prioritate, nemulţumirile dau frâu liber conversaţiei. Fără să se cunoască, oamenii îmbrăcaţi în uniforme militare se organizează pe grupuri mici şi îşi împărtăşesc problemele. ”Am venit de la Cluj. Am geanta plină cu documente, am vrut să sesizez nişte nereguli şi ilegalităţi de la unitate şi ce mi-au făcut. M-au internat la psihiatrie, oameni buni! Să mă denigreze”, spune un ofiţer, ras impecabil, cu mustaţa aranjată. Restul celor din încăpere încep să fie atraşi de poveste, însă o veste le perturbă liniştea. ”Cică nu ne va primi ministrul! Ce audienţă e asta? Venim dimineaţă, de pe cine ştie unde, ca să nu fim primiţi”. Informaţia nouă bulversează pe toată lumea. ”Ei zic că fac audienţe lunare cu ministrul. De fapt, audienţele sunt la trei luni şi… fără ministru”. Glume seci, haz de necaz. Până la urmă se convine: ”Conform legii, ministrul poate delega ţinerea audienţelor către Secretarul General”.

Ar fi într-adevăr o surpriză uriaşă ca ministrul Mircea Duşa să participe personal la nişte audienţe în dimineaţa zilei în care avea programată prima întâlnire în Consiliul Suprem de Apărarea a Ţării (CSAT) la care au participat preşedintele Klaus Iohannis şi directorul SRI Eduard Hellvig. Totuşi, persită o întrebare: "De ce au fost programate audienţele într-o asemenea zi?".

E trecut cu mult de ora 8, cea la care am fost programat pentru audienţă la ministrul Duşa. După o aşteptare de peste 20 de minute, timp în care prin încăpere au trecut de multe ori ospătari cu pahare şi ibrice de cafea, începe procesul de audienţă.
”Scutariu Cristian, pe aici, vă rog!”. Cel de la secţia de relaţii cu publicul e amabil. Sunt condus înapoi spre sala din care ieşisem, aşteptăm la uşă.
- Veţi intra imediat după domnul Talpan. Iese dumnealui, intraţi dumneavoastră.
- Juristul CSA Steaua?
- Da, locotenent colonel Florin Talpan.

În aşteptarea ieşirii de la audienţă a celui care s-a luptat în ultimii ani pentru ca CSA Steaua să recupereze marca, conversaţia cu cei de la relaţii cu publicul se animă. Sunt abordate subiecte legate de presa sportivă, articolele apărute în ProSport, articolele apărute în Gazeta Sporturilor, se fac şi deja obişnuitele confuzii: ”Voi, ăştia din trustul PRO, cu ProSport, Sport.ro şi ProTV aţi putea să… A, nu sunteţi în acelaşi trust?”. Sfatul neformulat rămâne aşa pentru că uşa sălii de şedinţe se deschide. Juristul Florin Talpan iese, negru de supărare. ”Domnul Scutariu, vă rog să intraţi”.

Secretarul General al MApN şi comandantul CSA Steaua dau îndrumări pentru facilitarea interviului cu ministrul Duşa

”Bună ziua! Încep prin a vă mulţumi pentru timpul acordat”, am spus aşezându-mă în faţa unei mese ocupate de opt oameni. Nimeni nu s-a prezentat, aşa că l-am recunoscut doar pe colonelul George Boroi, comandantul CSA Steaua. În sală, undeva în faţa mea, trebuie să fie şi Codrin Munteanu, Secretar General al Ministerului Apărării Naţionale, aşa cum am fost informaţi în camera de aşteptare. Evident, nu şi ministrul Mircea Duşa, cel în faţa căruia trebuia să am audienţa.

”Mă adresez dumneavoastră în calitate de cetăţean , angajat în mass media, dornic să afle mai multe despre problema dintre CSA Steaua şi clubul de fotbal deţinut de George Becali. Aş dori să ştiu care sunt motivele pentru care CSA a cerut în instanţă recuperarea mărcii şi ce se va întâmpla în continuare pentru rezolvarea acestei dispute”, mi-am început discursul, conştient fiind de statutul meu acolo. Adică cetăţean în audienţă, nu jurnalist făcându-şi meseria. Pentru că domnul Boroi era singurul oficial din sală pe care îl recunoşteam, o bună parte a timpului ocupat de formularea întrebării privirea mi-a fost aţintită către dumnealui. Totul s-a întrerupt însă brusc.

- Domnu’ ziarist! Dumneavoastră vreţi acum să faceţi un interviu mascat de pe urma răspunsurilor noastre?
Intervenţia a fost făcută de Codrin Munteanu, Secretarul General al MApN, cel care conduce şedinţa. Tonul a fost unul sever, la intimidare, aşa cum se spune în fotbal.
- Nu vreau să fac interviu mascat. Sunt convins că ştiţi modalitatea prin care am ajuns în faţa dumneavoastră. Eu am cerut o audienţă cu ministrul Duşa, colegii dumneavoastră mi-au procesat cererea, am oferit informaţii şi despre subiectul discuţiei cu ministrul şi am ajuns aici, în faţa dumneavoastră.
- Aţi făcut cerere de audienţă, noi v-am primit în audienţă şi vă explicăm care sunt metodele prin care puteţi ajunge să faceţi un interviu. Avem aici şi un reprezentant de la Biroul de Presă.
(intervine George Boroi)
- Audienţă la ministru, da! Aşa scrie aici. Uite, vrea să vorbească despre… (Răsfoieşte cererea trimisă către MApN în care mi-am motivat acţiunea).

A urmat o discuţie purtată cu Secretarul General al MApN, cel împuternicit de ministrul Duşa să conducă audienţa. Codrin Munteanu mi-a explicat cadrul legal în care s-a ajuns să fim faţă în faţă. Pe scurt, cererea de audienţă nu putea fi refuzată sub nicio formă, chiar dacă, să spunem, cei care au primit-o o considerau ridicolă, nedemnă de luat în seamă. Aşa e legea! Cu alte cuvinte, singurul motiv pentru care am păşit în sediul MApN a fost acela că legea nu i-a lăsat să mă refuze. Chiar dacă pentru discuţia noastră a fost convocat şi comandatul CSA, George Boroi. Dacă ceream un interviu de presă, probabil că nu aş fi ajuns acolo. Revenim la discuţie, una în care, după ce am fost lămurit cu privire la proceduri, sunt ”ajutat”. Concluzionez, însă prematur:

- Îmi pare rău că v-am irosit timpul, regret că mi-am irosit şi eu timpul în cazul acesta.
- (tonul lui Codrin Munteanu este schimbat, mi se răspunde amabil) Nu este cazul să vă cereţi scuze. Nu ne-aţi irosit timpul, v-am explicat cum puteţi ajunge să faceţi un interviu. Dar dacă tot suntem aici, vă putem răspunde la chestiuni punctuale?

Am mai formulat o idee legată de ”comunicarea” deficitară pe care o face CSA Steaua. Am dat exemplul clubului de fotbal care, deşi suferă la acest capitol, a comunicat cu fanii prin intermediul lui Helmut Duckadam.

- Domnul Duckadam a spus, într-o intervenţie la Sport.ro, că MApN nu negociază, că MApN şantajează. De asta spun că nu este în regulă comunicarea dumneavoastră.
- Domnul Duckadam este o personalitate, îl stimez, e o persoană publică şi eu nu îi pot răspunde dumnealui. (În timp ce Codrin Munteanu îşi prezintă respectul faţă de preşedintele de imagine al Stelei, colonelul Boroi aşteaptă cu mâna ridicată, uitându-se către Secretarul General). Eu ştiu că dumneavoastră, presa…
- Dacă îmi permiteţi, vă rog! (Intervine comandantul Boroi, după câteva secunde bune în care şi-a agitat mâna în aer aşteptând să ia cuvântul). Îmi cer scuze, eu pot lua cuvântul aici doar cu acceptul domnului Secretar General.
- Vă rog!, i se dă acceptul.
- A zis domnul Duckadam… Aşa… Dacă zic şi eu… Ce-ar însemna? (Boroi se opreşte brusc, împlinit, ca şi cum doar asta ar fi intenţionat să spună. Nedumerirea reporterului este totală)

Dezmeticit cu greu după intervenţia lui George Boroi, continui discuţia aproape privată, deşi în cadru lărgit, cu Codrin Munteanu. Sunt plimbat, în scopul de a fi lămurit, prin litere de lege, mi se dau asigurări că funcţionarii MApN sunt obligaţi să îmi răspundă oricărei cereri în baza Legii 544/2001, cea de acces la informaţii de interes public. Urmează un soi de ”lecţie de jurnalism”, una în care sunt informat cu privire la lipsa ştirilor de presă legate de medaliile şi concursurile câştigate de sportivii CSA Steaua. Evident, tot Codrin Munteanu:

- Trebuie ştiut faptul că bugetul anual CSA Steaua este format din 80% bani de la bugetul de stat şi 20% fonduri din alte activităţi, precum închirieri de săli, terenuri. Banii ăştia sunt investiţi în sportivii acestui club departamental, aşa cum este şi Dinamo. Nu sunt banii Armatei, nici ai generalilor.
- (intervin în ceea ce se transforma într-un monolog) Şi la acest capitol există probleme de comunicare. În presă a apărut o declaraţie a domnului Florin Talpan, care spunea că CSA va cere 10% din veniturile clubului de fotbal pentru cedarea mărcii. Imediat după, domnul Boroi aici de faţă a intervenit, tot în presă, pentru a spune că a fost exces de zel din partea colegului său.
- Domnule... (Codrin Munteanu verifică foile în căutarea numelui) Scutariu. Aici nu este vorba nici despre domnul Talpan, nici despre domnul Boroi. Ăştia nu sunt nici banii Armatei, nici ai generalilor. Sunt banii statului, din banii ăştia sunt crescuţi sportivi. Spre exemplu, se bagă banii într-o gimnastă de la 5 la 15 ani şi până atunci nu se câştigă nimic. (Se opreşte, îşi îndreaptă privirea spre George Boroi). Cât durează cariera unei gimnaste? (nu mai aşteaptă răspunsul) De la 15 la 20 de ani! Da, deci se bagă bani timp de 10 ani până când încep să apară performanţele.

Discuţia a mai continuat preţ de câteva minute, însă fără să aducă informaţii utile. Nici pentru mine, cetăţeanul care a formulat cererea de intrare în audienţă la ministrul apărării, nici pentru cititorii ProSport. Sunt preluat de un alt ofiţer de la relaţii cu publicul şi escortat afară, pe un alt traseu faţă de cel pe care l-am parcurs la intrare. Mergem mai mult. ”Mai păcălim şi noi ploaia, ieşim chiar lângă poartă”, mi se explică atunci când dau semne de oboseală. Îmi sunt înmânate telefoanele, rucsacul cu laptop şi sunt salutat politicos, în drum spre ieşire.

În lumina experienţei de la MApN, acolo unde, vorba ofiţerilor din camera pregătitoare pentru audienţe, ”ministrul trebuie să facă audienţe lunare, dar în România se fac la trei luni, fără ministru de faţă”, lipsa de rezultate clare a celor de la clubul lui Becali în negocierile cu ”Armata” nu mai este condamnabilă.

Să poţi obţine o reacţie clară, fără echivoc, din partea cuiva din structurile MApN este aproape imposibil.

Dincolo de interesele din jurul poveştii cedării mărcii, dincolo de orgoliile generalilor şi zgârcenia combinată cu lipsă de spirit antreprenorial a subordonaţilor lui Becali, de suferit va avea suporterul Stelei. Peluzele Nord şi Sud au abandonat echipa, iar puţinii fani care îşi mai fac apariţia pe stadion încă speră că sigla nouă, desenată şi lipită neglijent, este temporară.

Articol publicat de Cristian Scutariu in www.prosport.ro



Nota Redacției

1) Am scos anumite pasaje [...], legate de procedura de admitere la audiență, pentru a scurta textul. Articolul integral se găseste pe www.prosport.ro.

2) Tăcerea și lipsa de transparență față de presă, și implicit față de public, pe un subiect care nu este nici secret de serviciu, nici secret militar, nici secret de stat, sunt incalificabile. Este vorba de o proprietate de stat cu un interes enorm pentru milioane de români.

3) Secretarul general MApN spune că CSA Steaua este finanțat 80% din bani publici, de la bugetul de stat. “Nu sunt banii Armatei, nici ai generalilor. Sunt banii statului!”, precizează înaltul funcționar MApN. Deci, cu banii din impozitele si taxele tuturor românilor. Inclusiv din banii acestui reporter Scutariu. Cu atat mai mult transparența și informarea CSA Steaua trebuie să fie completă fata de presa si public.

4) Reamintesc declarația lui Helmuth Duckadam, președintele de imagine al Stelei, la Ora Exacta in Sport din ianuarie 2015:
"Noi am incercat sa luam legatura cu ei, dar nu avem cu cine sa negociem. I-am intrebat si ne-au spus sa punem in aplicare decizia instantei. Nu ai cu cine negocia, nu depinde nici de Boroi, nici de altcineva. E o structura mai complicata. As dori sa am o audienta la primul ministru. Din pacate, la programul dansului, va trebui sa mai astept. Eu am facut o cerere, a fost depusa deja.”

Lumea roș albastră este la punctul de fierbere. Cât mai așteptăm să rezolvați problema Stelei, domnule prim ministru Ponta și domnule ministru Dușa?

Evident, este o întrebare retorică. Nefiind an electoral, nu ne baga nimeni in seamă.

fcsteaua.ro - XRay