18-05-14

Traim vremuri bune

M-am tinut sa scriu acest articol inca dinaintea primului Steaua – Dinamo al acestei primaveri, acel nefericit 1-1 din Ghencea care a interrupt seria de victorii din campionat. Nimic din ce s-a intamplat de-atunci nu contrazice ideea articolului, dimpotriva – o intareste.

Mai precis, Steaua a eliminat Dinamo din Cupa, in urma unei duble entuziasmante (care doar din neatentie nu s-a incheiat cu 2 victorii), a castigat la pas cel de-al doilea titlu consecutiv (si cel de-al 25-lea din istorie) si se afla la un meci distanta de un event pe care-l asteptam de pe vremea duelurilor incinse cu „bancarii” de la FC National de-acum doua decenii.

Traim vremuri bune, nu avem motive s-o ascundem – avem motive s-o afirmam raspicat! Nu doar ca performante, ci ca atmosfera la echipa, ca joc in teren, ca stabilitate. O lume a fotbalului in care Becali nu-si mai spune parerea zilnica este o binefacere cu care cei mai tineri dintre noi nici nu se intalnisera pana acum un an. Idem pentru Meme Stoica. Nu incape indoiala pentru mine ca exista o legatura cauzala directa si profunda intre binele Stelei de azi si disparitia din viata Stelei (cel putin vizibila, chiar daca nu totala) a lui Gigi Becali si a lui Meme Stoica. Azi, Steaua se comporta din nou ca o echipa normala, nu ca una perfecta, ci ca una care nu mai puncteaza decisiv la capitolele „stridenta”, „vulgaritate”, „prost-gust”.

Suntem in epoca Reghecampf. De doi ani si cu precadere de 6 luni, de cand Reghecampf a devenit conducatorul prim al destinului Stelei fotbalistice. Unora dintre noi nu le place asta si re-dezgroapa pasaje incerte din trecutul antrenorului sau exacerbeaza iesirile cateodata necivilizate ale acestuia. Da – Reghecampf nu este perfect, poate ca este departe de a fi perfect sau un model, dar greseala zilei de azi nu ar fi sa-l supraestimam pe Reghe, ci in primul rand sa-l subestimam. Sa-l laudam mai putin decat merita, dintr-o obiectivitate prost aplicata.

Pentru ca succesele din ultimii doi ani i se datoreaza lui in primul si primul rand. Doua titluri, sanse la event, calificare in grupele Ligii (da! urmata de un parcurs aproape rusinos), primavara europeana in UEFA si, mai presus de toate, jocul! Jocul, dragi colegi! Sunt martorul a zeci si zeci de articole si discutii pe acest site, de pe vremea lui Olaroiu indeosebi, in care argumentul „batem noi cum batem, dar nu jucam mare lucru!” a batatorit cararile virtuale ale internetului microbistic. Azi, daca ceva s-a schimbat esential in fotbalul Stelei este Jocul! Steaua a redevenit ofensiva si a redevenit vitezista. Steaua isi domina fizic adversarii (danke, herr Neubert!) si inscrie mai mult decat ei! Adi Popa mananca pamantul pe dreapta, Chipciu pe stanga (minunata recuperare dupa accidentare). Steaua a reusit sa transfere jucatori care au fost sau vor fi (pariul meu) piese de baza, de nivelul titularilor pierduti, precum Stanciu, Sanmartean, Varela sau Gabi Iancu.

Reghecampf comite si excese, nu este un lord, dar l-am auzit nu o data cerandu-si scuze pentru remarci anterioare sau avand declaratii de un reconfortant bun-simt. Si in plus, isi face treaba in teren!

Dupa ce-am asimilat suferinta, exasperarea, stupoarea si chiar rusinea ca un al doilea mod de a fi, noi, suporterii stelisti, ar trebui sa ne rezervam aceste zile, saptamani, luni pentru a incerca si gustul bun al linistii, al succesului, al normalitatii. Traim vremuri bune!

Ovidiu