18-11-13

Sa credem in minuni!

De la bun inceput am pornit in acest baraj cu sansa a 2-a, chiar daca era cea mai mare sansa dintre celelalte „sanse a 2-a” cu care am fi putut porni.

Poate parea paradoxal, dar suntem azi, cu 24 de ore inainte de returul barajului cu Grecia, in fix acelasi punct in care eram acum 3 zile. In continuare avem sansa a 2-a, insa o sansa a 2-a care nu a coborat prea mult sub 50%.

Pentru ca, da!, avem o echipa modesta, care nu doar ca nu prea stie sa atace (de asta ne temeam cu totii si o stiam cu totii!), dar nici sa se apere nu stie cine stie ce. Si da!, plecam de la 1-3 si avem nevoie de o victorie la 3 goluri (sau sa nu luam gol, ceea ce pare o minune…) pentru a ne gandi la noptile de la Rio.

Insa haideti sa privim putin altfel: oricum eram aici. Oricum plecam cu un handicap in fata unei echipe mai valoroase. Iar date fiind conditiile acestui 1-3 din tur, Grecia este singura echipa din cele 4 cu care puteam pica impotriva careia o intoarcere de rezultat este posibila. Nu probabila, ci posibila.

Sa fim seriosi: Grecia este o echipa slaba. O echipa dezlanata, fara un joc rapid, fara cine stie ce veleitati tehnice. Doar ca a fost ceva mai buna decat noi (ceea ce nici nu era greu), a beneficiat de terenul propriu, de un inceput bun si de un arbitru care nu i-a incomodat deloc. Si din asta a iesit acest 3-1.

In mod normal, dupa un 1-3 in turul unei duble manse de baraj, orice echipa trebuie sa se autodepaseasca. Romania trebuie asadar sa se autodepaseasca maine. Valoarea noastra modesta trebuie sa fie inlocuita de un joc foarte bun, peste ce-am jucat la Pireu, similar cu ce-am jucat cu Ungaria acasa. Si avem nevoie de mult, mult suflet si de un public rabdator, patimas si…rabdator.

Iar daca le vom avea pe cele de mai sus, atunci sunt optimist: Grecia e cam singura echipa fata de care o minune este posibila. Sa avem, deci, putintica incredere in minuni!

Hai Romania!

Ovidiu