21-10-13

Curatenie de ocazie

Admit faptul că acțiunile repetate de agresivitate ale unui om pot să conducă la saturație și au darul de a scandaliza chiar dacă au la bază o argumentație solidă.
În ceea ce-l privește pe domnul Mihai Stoica, am renunțat de mult să mai am așteptări ca de la un oficial tocmai pentru că faptele domniei sale sunt marcate de ieșiri agresive în ciuda motivațiilor prezentate de către acesta, mai mereu solid argumentate.
Nici măcar suporter nu pot să-l numesc deoarece, prin faptele sale, domnul Stoica a lovit atât în interesele clubului Steaua dar şi a pus în pericol integritatea corporală a propriilor fotbaliști (vezi ultima deplasare în Giulești). La un moment dat i-am recunoscut meritele, acum nici acestea nu-mi mai sunt de ajuns. „Nu eu am ceva cu lumea, lumea are ceva cu mine, iar eu lovesc tare ca să mă apăr” pare să sune mesajul transmis de actualul manager al Stelei cu ocazia oricărui conflict în care este implicat.
Cunosc ultrași steliști care au mai multă decență, sunt mai echilibrați decât domnia sa, dacă este să facem comparații în această zonă de analiză. Am încercat să-l ignor chiar și în momentele în care anumite posturi de televiziune, alte dăți organisme media care l-au curtat asiduu pe managerul Stelei pentru a-i obține declarații, au încercat să-l aducă în prim plan, taxându-i ieșirile necontrolate. Am mutat pe alt canal dar nu am scăpat. MM era și este peste tot, iar ce se vede în direct sau în reluare nu sună a echilibru și decență.
Din punctul meu de vedere, într-o lume ceva mai așezată, domnul Stoica trebuia exclus din fotbal încă din momentul în care a lovit un om pe stadionul Steaua. În locul acelui spectator putea să fie un drogat, un dinamovist sau un rapidist deghizat în stelist venit să-l înjure pe Dică, dar nimeni nu avea dreptul să-l lovească. Era o chestiune elementară, ținea de educație, de respectarea unui status în cazul lui MM dar și a legilor acestei țări. Pentru că, dacă ar fi să-i lovim pe toți suporterii care-i înjură pe fotbaliștii echipei pe care o simpatizează, atunci, la meciurile de fotbal, ar trebui să rămână nevătămați doar muții, doamnele și acei oficiali care stau în lojele lor și se abțin de la expresii injurioase.
În acel moment s-a văzut clar că Steaua București s-a desprins de ceea ce știam cu toții, nemaiexistând brațul lung, discret și neiertător al MApN. Venise vremea în care huliganismul era înțeles doar prin gesturile de rebeliune ale unor ultrași și eliminat prin răpirea acestora cu bodyguarzi în văzul întregii lumi, fără ca vreo instituție a Statului Român să se autosesizeze.
Fotbalul românesc, oglinda vie a societății românești, a pierdut atunci o mare șansă. Aceea de a se reorienta prin a refuza huliganismul, de a-i limita accesul măcar la nivelul oficialilor. Inclusiv domnul Stoica a avut de pierdut. A înțeles că la noi lucrurile doar se contabilizează și nu există fapte pentru care excluderea ar fi o măsură oportună. Nu a învățat nimic, s-a abținut o perioadă până ce, la orizont i-au apărut alți dușmani. Iar atunci a luat-o de la capăt, stabilind în contul Stelei noi recorduri negative.
De vreo câteva zile am aflat de inițiativa președintelui Federației Române de Fotbal, domnul Mircea Sandu, aceea de a-l pune pe tușa fotbalului românesc pe actualul manager al Stelei. Persoană non grata, pa și pusi fotbal, cutia de carton mijește la orizont.
Acum, să mă ierte Dumnezeu, nu vreau să fiu Altera Pars, dar găsesc că gestul lui Mircea Sandu este puțin forțat. În primul rând, vine cam târziu. Așa cum am scris mai sus, era mai bine ca MM să fie blocat încă din momentele în care-i incita pe suporterii Rapidului și pe cei ai lui Dinamo la violențe. Bine, știu că veți spune că este mai bine ca să se adopte măsura fie și cu întârziere decât să nu apară niciodată. Sunt de acord dar mă preocupă să analizez și motivația demersului. Una este să faci curățenie de dragul curățeniei și alta este să te folosești de ea pentru a-ți pune inamicii la colț.
De aceea, consider că problema capătă două noi dimensiuni. Pe de o parte, este puțin probabil că inițiativa lui Sandu va fi susținută, existând temerea celorlalți oficiali din fotbal legată de crearea unui precedent periculos, iar dacă va eșua, atunci nu va rămâne decât un exercițiu de imagine din partea Președintelui FRF. Într-un final, dacă se va ajunge la expulzarea managerului stelist din fotbalul autohton, o măsură necesară ce ține nu numai de igiena fotbalului dacă este să mă întrebați pe mine, atunci aceasta va putea fi interpretată nu neapărat ca pe un demers curativ ci ca pe o reacție la atacurile clubului Steaua împotriva selecționerului Victor Pițurcă și a echipei naționale de fotbal. Ceea ce, pentru mine nu e igienizare, e răzbunare.

Il Soldatino