28-08-13

Magica Steaua

Ceea ce anticipam încă de la finalul meciului tur, s-a întâmplat în această seară. Roș albaștrii au mers în capitala Poloniei pentru a câștiga partida sau pentru a obține un egal cu mai mult de un gol marcat.

Așa cum am și scris atunci, steliștii sunt superiori jucătorilor Legiei, nu am avut în nici un moment dubii în ceea ce privește atitudinea, valoarea și dăruirea acestora în partida retur.

Campioana nu a făcut un meci extraordinar, mai degrabă jucătorii au jucat economicos, la rezultat, pentru că în mod normal, într-o partidă cu o miză mai mică, ar fi câștigat meciul detașat. Dacă aceștia s-ar fi concentrat mai bine, partida putea să se încheie încă dinainte de pauză la ocazia lui Tănase sau la ocazia imensă a lui Filip din finalul meciului, când jucătorul nostru a fost egoist și a preferat o acțiune personală deși avea doi coechipieri singuri cu poarta în față. A fost o ratare care putea să ne coste, iar după ce gazdele au egalat, am început să tremurăm. Noroc că nu mai era timp pentru marcarea unui nou gol.

Adversarul ne-a fost superior doar la capitolul fizic, tactica aleasă de antrenorul Urban fiind una perfidă, cu o progresie cu un’-doiuri pe banda noastră dreaptă și cu pivotări în centrul terenului și pe banda noastră dreaptă. Practic polonezii și-au folosit cum au știut mai bine calitățile dar românii au fost mai tehnici și mai bine așezați pe teren. Pasele repetate și la firul ierbii, mișcarea permanentă pe teren, combinațiile scurte cu Piovaccari, Tănase, Latovlevici, Adrian Cristea și – bineînțeles – Bourceanu – în prim plan, au stors puterile jucătorilor echipei gazdă.

Gardoș și Bourceanu au fost de departe cei mai buni jucători ai echipei noastre, iar Piovaccari a avut cea mai bună prestație de până acum în tricoul roș albastru. Italianul este un vârf extraordinar de bun atunci când are adversar în cârcă, dând senzația că nu-l deranjează să-i care pe apărătorii adverși în spate sau să fie lovit în timp ce protejează mingea. Acesta a alergat tot meciul, a reușit să câștige zeci de dueluri cu adversarii direcți, personal îmi scot pălăria în fața lui și sper ca să nu se oprească aici. Pentru a intra în istoria Stelei nu este suficient să-i aduci patronului bani din cupele europene, este nevoie de goluri multe și să te iubească suporterii. Pentru moment rămân cu amintirea driblingului său când i-a rupt coloana unui adversar în careul Legiei și cu execuția din cădere care ne-a adus un al doilea gol, al calificării.

Meciul s-a rupt în minutul 7 pentru gazde deoarece a picat prima „bobiță” în poarta lor. Golul marcat de Stanciu a fost o bijuterie fotbalistică, acest jucător reușind să facă diferența în urma unei acțiuni personale de mare valoare. Stanciu va ajunge un mare jucător, omul are calități extraordinare și timpul ne va demonstra că în curtea Stelei crește un fotbalist fantastic.

Din respect pentru efortul și voința jucătorilor dar și pentru a nu umbri acest succes extraordinar nu voi insista asupra punctelor slabe ale echipei noastre. Pentru a tempera totuși entuziasmul suporterilor nu pot să trec cu vederea faptul că renunțarea la Chiricheș și iminenta plecare a căpitanului Bourceanu ne readuc în situația de a fi outsideri în grupele Champions League. Merg mai departe și semnalez o situație neplăcută și anume că, în timp ce la mijlocul terenului avem chiar și patru jucători de valoare apropiată care se bat pentru un post de titular, pentru banda noastră dreaptă în atac, nu există concurență pentru un jucător ieșit din formă în acest debut de sezon.

Cei care vor înțelege că Latovlevici a greșit în această seară la golul al doilea nu au nici o legătură cu fotbalul. Le recomand să privească jocul făcut de Iasmin pe tot parcursul reprizei a doua când agresivitatea sa și viteza-i de reacție au fost acele elemente necesare pentru a se bloca toate atacurile gazdelor pe partea dreaptă. Bineînțeles, la primul gol al Legiei se poate spune că Lato a greșit pentru că „i s-a luat fața” dar, dacă e să analizăm întreaga fază, vom vedea faptul că Iasmin a fost prins între doi adversari, el fiind nevoit „să strângă” în centru pentru a suplini absența unui coleg, fapt ce a prilejuit întârzierea.

Una peste alta, Steaua s-a reîntors în fotbalul mare dovedind imensul potențial al acestei echipe. Noi rămânem cu speranța că într-o bună zi conducătorii acestei echipe vor înțelege ce înseamnă adevărata performanță și vor ținti spre fazele finale ale competiției Uefa Champions League.

Nu pot să închei acest articol fără a evidenția modul extraordinar în care suporterii Legiei au înțeles să-și susțină echipa imediat după ce scorul a devenit 2-0 pentru noi, iar pentru acei „superiori” care merg pe stadion la meciurile Stelei urlând „cu Steaua până la moarte”, le recomand să urmărească înregistrări cu toate meciurile roș albaștrilor cu o atenție deosebită pe momentele în care jocul acestora nu era dintre cele mai bune, iar adversarii tocmai marcaseră goluri. De exemplu, ar putea să revadă și să asculte ce s-a întâmplat pe stadionul Național după ce Legia a egalat la București sau primele 20 de minute din meciul roș albaștrilor de acasă cu Dinamo Tbilisi, iar după aceasta să facă o comparație cu fanii din Polonia. Bineînțeles, cel mai probabil voi fi contrazis în meciurile din UEFA Champions League dar acolo e altceva, până și suporterii joacă o piesă când te vede toată Europa.

Il Soldatino
(articol preluat de aici)