28-08-13

Declinul unei generatii

Declinul unei generatii?

Ne-am calificat, bucuria e mare, toti suporterii au venit azi mandri in birouri sau la orice loc de munca. Toti iesim zambind din casa, cu capul sus, unii epateaza mai mult, altii mai putin, bucuria insa este o stare generala. Asta doar pentru ca am avut si atatea momente cand ieseai cu capul in pamant din casa, paseai cu capul in pamant la munca si nu vorbeai cu nimeni. In cazul meu pot enumera cateva astfel de momente, cred ca cel mai dureros episod fiind Boro, cand capul plecat ascundea lacrimi de frustare, de durerea unui vis spulbera... Unele lucruri nu se uita niciodata.



Au trecut ceva ani, cum au trecut ceva ani de la ultimul titlu. Si acum vreau sa va intreb ceva: Dupa episodul Boro, a urmat calificarea cu Standard Liege, mai tineti minte? A fost cred ca printe primele dati cand creditorul Becali a simtit gustul banilor si si-a dat seama ca Steaua poate fi o afacere, chiar foarte profitabila. Mai tineti minte? Am iesit pe strazi, ne-am bucurat, ne-am pupat am cantat, visand cu ochii deschisi la numele mari ce aveau sa vina sa joace in Templu ( caci atunci aveam si noi un stadion, nu de elita, dar de suflet ).

Tinem minte cam toti nu? Si dupa acea toamna cu “ du-te Dica du-te ”, ce a urmat? Din toata bucuria asta, din toata performanta asta ce-a iesit? Va spun eu, si poate asa deschidem ochii mai bine: 7 ani in care titlul a fost o iluzie de inceput de sezon si o dezamagire la final, prestatii sub-mediocre in Europa, per total, 7 ani in care Steaua n-a reusit nimic. Sigur acum vor veni si baietii destepti sa spuna ca am facut performanta in Europa, sau ca am jucat an de an. Da corect, dar, cum am jucat? Facand 1 punct in UCL? Nereusind in UEFA sa ne batem cu echipe care nu viseaza la semifinale sau care abia ajung si ele in primavara? Asta e performanta? Nu cred…

Au fost 9 ani de calificari pentru inertia unui sezon, cel cu semifinala UEFA, cand Steaua a strans zestrea ce ii permitea an de an sa fie cap de serie. Zestre care s-a cam dus in ultimii ani, confirmarea venind joi, cand vom fi in urna a 4. De la vise cu nume mari la Bucuresti, ajungem la cosmarul foarte probabil a unei grupe infernale, grupa in care risti sa te faci de ras.

Iar vor veni baietii si vor zice: pai am jucat de la egal la egal cu Chelsea, detinatoarea, ultra extra mega all inclusive echipa de top. O echipa aflata in lehamitea unui sezon ratat, fara prea mare interes, dar care s-a trezit in a doua repriza la Londra si a zis, ba!, totusi, hai sa nu ne facem de ras, iar restul e istorie trista.

Am jucat de la egal la egal, dar intrebarea e, intr-o grupa cu Barcelona, PSG, si sa zicem City, nu prea sunt perspective bune?

Deja echipa asta, generatia asta se dezmembreaza parca pe acelasi tipar. Atunci dupa UCL a plecat Dica, acum a plecat Ruse. Inainte, a plecat Goian atunci, acum a plecat Chiriches. Bourceanu e si el pe valul plecarii si tind sa cred ca ar mai fi jucatori. Iar vom juca cu jucatori pe profilul lui Dorel Zaharia sau alti anonimi adusi de prin ligi inferioare, pe bani putini sau deloc, si iar ne vom zbate in anonimat? Eu asa cred.

Cum cred si intr-o zicala, desparte si cucereste. Peluzele sunt rupte si muribunde, insa lui Becali ii convine de minune, Stoica se bucura si toate merg spre distrugerea celei mai frumoase echipe de fotbal din lume, Steaua noastra. De ce asa? Pentru ca o Cupa cu Olaroiu, pentru ca un titlul castigat, pentru calificarea in UCL, pentru toate astea, noi am uitat de proteste, de idealuri ce au ramas doar aici, pe net, in spatele tastaturilor.

Vor veni iar ipocritii, din ce grupare esti, de ce nu faci tu ceva, tu esti ultras de tastatura si alte minuni ale ipocriziei si infatuarii, dar pentru asta le raspund de pe acum: “ fii tu schimbare pe care vrei sa o vezi la altii.” Eu am inceput, voi?

shalimar189