05-06-13

Disolutii

In ultimele zile, pare ca traim in ultimele zile ale lui 1989, cand nimeni nu stia ce se intampla si totul era inecat intr-o nebuloasa parca fara de limite si sfarsit.

Cei care au trait inainte stiu ca regimul era sustinut pe niste legi, multe strambe, dar care se aplicau cu un grad foarte ridicat de acuratete. Altfel spus, legea era cam una pentru toti, iar exceptiile erau de stricta interpretare. Abuzuri in interiorul regimului abuziv in sine nu erau. Lumea stia pe ce „sta” si la ce sa se astepte.

De altfel, in anii cei mai negri ai celui mai adanc stalinism, oamenii, in ciuda prejudecatilor de azi, nu erau condamnati de-a valma, fara baza legala. Sunt numeroase documente si studii publicate, care arata ca fiecare actiune si hotarare, cat de abuzive in sine, trebuiau sa fie si erau incadrate in textele legale existente. Totul era argumentat foarte riguros.

Bine, toate alea erau scoase din burta, normal, dar nici macar atunci nimeni nu-si permitea sa faca ce-l taie capul. In fara-de-legea lor, aveau o structura interna legalista extrem de stricta. Pazeasca Domnu` sa omoare pe cineva in bataie prin puscarie si sa nu aduca un certificat medico-legal care sa arate ca de fapt, ala mancase prea lacom, dormise prea mult sau nus ce. La fel, nu exista sa nu aduca nus cati martori care-l auzisera pe nus care academician ca unelteste, sau sa mentina o stare privativa de libertate fara dovezi temeinice. Bateau in ala pana recunoaste ca e agent provocator al Insulelor Solomon si spion al Luxembourgului la un loc, sau alte chestii de-astea – asta da. Dar fara recunoastere, fereasca Sfantu` sa dea vreo condamnare. Nu faceau ei abuzuri de-astea. Erau oameni seriosi, respectau legea, totul era foarte clar. Si atunci, lumea stia la ce sa se astepte. Stia pe ce „sta”.

Ce se intampla la noi acum tradeaza niste lipsuri majore in dezvoltarea noastra nu doar institutionala, cat mai ales sufleteasca. Pentru ca cele doua sunt strans legate intre ele.

Presedintele LPF primeste ceea ce, in mod evident este o spaga mascata, si iese zambind de la DNA. Dupa care, fara a avea atributii in acest sens, se antepronunta intr-un caz care priveste (sau nu) comisiile ligii. Pentru Dragomir, dl. George Becali nu intra sub incidenta regulamentului, deoarece „nu apare in acte”. Asta desi, tocmai pentru a preintampina o asemenea situatie, regulamentul prevede expres ca, sub incidenta sa intra „orice persoana a carei afiliere la un club este notorie”.

Un titlu din gsp ne spune ca „fostul avocat al Stelei [de la momentul in care au avut loc cele doua cazuri „valiza”] si actualul avocat al LPF spune ca Steaua nu risca nimic”. Numai mie mi se pare penibila situatia? Nu mai vede nimeni o incompatibilitate majora?

Pe de alta parte, cat de ironic si nedrept e ca Steaua, probabil cea mai curata echipa in zona blaturilor, moraliceste vorbind, inclusiv si in perioada neagra de sub Becali, sa fie sanctionata si blamata european pentru coruptie, iar adevaratii blatisti cunoscuti si recunoscuti de la Dinamo si, mai recent, CFR, sa nu fie deranjati niciodata cu nimic? Step by step sau dintr-odata.

(Sa mai vorbim de blatul ordinar, CFR Cluj – Rapid: 1-3, de la Dej, din 21 mai 2006, peste care a fost asternuta o panza visinie, garnisita cu multe oracaieli de discriminare?)


In esenta, strict referitor la meciul de la Cluj, Steaua a incercat sa impiedice un blat (care a si avut loc, fapt care vad ca nu-i remarcat). Pentru asta va fi exclusa din CHL. Bozgorii, superblatistii grofului de la CFR, au comandat executia de atunci, pe linie politica.


Pe de alta parte, Steaua nu a fost cercetata sau sanctionata pentru alte zeci daca nu sute de iesiri ale oficialilor ei, in special Becali, dar si MM Stoica. Aluzii, sau chiar recunoasteri fatise referitoare la coruptie, jignirea adversarilor, desconsiderarea si umilirea competitorilor/arbitrilor/oficialilor/propriilor jucatori, toate chestiile alea interzise de regulament.

MM Stoica a premeditat o vatamare corporala, in public – a parcurs zeci de metri, insotit de gorile, pentru a lovi un spectator. La nenumaratele recidive, nu a mai patit nimic. De Becali nu mai vorbim. Trebuia declarat persona non-grata de patru ori pe luna. Nimeni nu se sesizeaza in niciun fel.

Nu mai zic de chestiile alea deontoloage cu valorile umane, dreptul la religie, nediscrimanare de orice natura. Cate iesire xenofobe, impotriva „afro-americanilor”, musulmanilor, poponagaylor si femeilor n-a avut asta in numele Stelei...

Senzatia este una de tara bananiera. Suntem o nenorocita de colonie, iar lipsa totala a oricarui reper si profundul sentiment ca nu exista nicio lege, si totul depinde de vreare si interesul subiectiv al unuia sau altuia, care te joaca in pula cum vrea el, si asta sub acoperirea statului de drept, este unul dintre cele mai groaznice.

Acum 3 ani. Corelone era certat cu Ciobanul si spunea ca se va redeschide cazul daca va exista o hotarare de condamnare. Acum, sa ne vedem de treaba, ca s-a judecat odata. Mircea Sandu spunea acum un an ca regulmaentele sportive trebuie sa se subordoneze dreptului intern si reglementarile UEFA, care au prioritate, acum tace din gura. Seful de la Licentiere spune ca „vedem noi cum o balmajim”. Nu mai zic de „l-am ajutat sa fure Steaua”.

Comisiile sunt compuse din sclavii lui Dragomir, Becali si ai altora. Totul se negocieaza, nu exista nicio lege, nimic fix, pornind de la suspendari sub limita regulamentului, pentru un cartonas rosu, si terminand cu un caz de asemenea gravitate.

Deci, aici sunt plusuri si minusuri.

Steaua nu a gresit moral, aici, in „cazul valiza” – unde va fi, probabil, drastic sanctionata de UEFA – dar a facut-o in zeci de alte cazuri in care a scapat nepedepsita. Aplicat corect, regulamentul ar fi produs retrogradarea Stelei in liga secunda in fiecare sezon. ROF prevede amenzi, apoi depunctari si in final retrogradarea pentru ceea ce a produs Becali in doar o luna de prestatie publica, nemaivorbind de un an intreg.

Mai tineti minte cand il tragea de mustata si il punea sa tina scorul la tablele dintre el si Corleone pe seful unei Comisii a Ligii (Doru si ceva). Mai tineti minte ca Florea, seful altei comisiii, i-a fost avocat si partener de afaceri? Mai tineti minte cand spunea de „Patanu” (seful altei comisii), care i-a fost si asta avocat, ca ii da 500$ si nu-l doare capu`? Si dupa astea spunea c-a glumit. De stenogramele in care recunostea ca are alte doua echipe in prima liga, Buzaul si Mioveniul, ce mai spuneti?

In esenta, ce se intampla e futut de complicat si nu e deloc in regula, pentru ca da peste cap mintea – si sufletul – omului, il obliga la niste eforturi cu care nu este obisnuit. In final, il obliga la mari compromisuri morale – acceptarea unor abuzuri ca fiind ok, atata timp cat indeplinesc o justitie morala compensatoare – extrem de subiectiva si individualizata – pentru alte fapte ramase nepedepsite. Si ajungem ca o eroare adaugata altor erori (abuzuri) sa nea dea sufleteste un rezultat cu care sa fim impacati. De fapt, fara sa ne dam exact seama, dar probabil simtind – suntem corupti si viciati de cacaturile astea de fond, reprezentative pentru definirea societatii noastra, care au loc si care ne iau drept martori-giranti. Totul sub cupola statutului de drept si a democratiei, a libertatii individuale.

Stalinistii nu erau atat de perversi.

Filip Pindean