30-05-13

Gustul puternic și amărui al victoriei...

Seară de mai, 2013. Moment așteptat de întreaga suflare stelistă. Seară care trebuia să fie a noastră. Seară care ne-a fost furată...

Vreme plăcută, atmosferă frumoasă, entuziasm și nerăbdarea de a ridica trofeul de campioni. Doream să fiu la acest meci, dar știam că îmi asum niște riscuri iar cel mai important era riscul de a asista la scufundarea în ridicol a celor care nu se mai identifică cu Steaua, ci cu babuinul (vezi Peluza Nord + toți samantarii din tribune).
În cele din urmă primează dorința de a fi acolo și îmi dau seama că "inima are rațiuni pe care rațiunea nu le poate înțelege".

Visul se năruie de îndată ce apar mesajele de susținere a babuinului (nu voiam să îl amintesc azi, dar se pare că încă nu putem scăpa de acest blestem) și punctul culminant are loc atunci când jucătorii și antrenorul îi dedică acest titlu celui pe care îl numesc "sufletul echipei"!!!!!!!

Peluza Sud taxează menționarea babuinului în festivitatea de premiere, în vreme ce mulțimea hidoasă încearcă din răsputeri să acopere cu urletul ei de susținere huiduielile. Gânduri necurate vin avalanșă în mintea mea, concluzionez: "proști, dar mulți"...

Aseară am conștientizat, poate mai puternic decât în alte dăți că prețul pe care trebuie să îl plătim pentru un astfel de moment este mult prea mare. Partea a II-a din Piața Constituției a însemnat de fapt dansul bucuriei gloatei babuine. Probabil s-au aflat printre cei d-acolo și suporteri de-ai Stelei, nu de-ai patronului, însă imaginea per ansamblu asta rămâne.

În ciuda faptului că nu a fost prezent fizic, babuinul a fost prezent spiritual prin marea masă care i-a deplâns absența, prin faptul că titlul i-a fost dedicat, prin intermediul unor oameni care orbiți de succesul echipei nu pot vedea sau înțelege că toate aceste lucruri sunt doar praful în ochi aruncat de cel care a profitat de munca unor jutcatori, antrenori, etc., dar mai ales de atașamentul celor care nu pot renunța la echipă.

Aș renunța la un titlu și chiar la mai multe dacă aș avea posibilitatea, deoarece aleg Steaua Liberă în dauna Stelei campioane, fiindcă prețul pe care trebuie să îl plătim este mult prea mare și umilințele, abuzurile și bătaia de joc nu pot fi spălate cu șampania de aseară și nici nu pot fi șterse din mentalul colectiv al celor care deși încurajează echipa, nu îl susțin pe patron. Coabitarea este un termen la modă folosit în România, însă nu trebuie să se regăsească în curtea Stelei.

Vreau o bucurie curată și da, știu că mulți vor înceta să mai fie steliști în lipsa unor astfel de seri precum cea care tocmai a trecut, însă merg pe principiul că este mai bine ca Steaua să fie liberă, iubită de puțini, cu adevărat/indiferent de rezultat, decât să fie încătușată (!) și iubită de mulți doar pentru o seară...

Augmentin