22-05-13

Enjoy the silence

Motto 1:
Din intelepciunea batranilor ocnasi: degeaba dormi cu spatele la perete daca sforai cu gura deschisa.

Motto 2:
“Acesta e miracolul pe care l-am așteptat atâția ani?” – Tara unde ingerii vin degeaba

Binele este o stare de fapt generat din confort. Confortul este asigurat de lucrurile pozitive psihice si si fizice. Nu stiu cum stam pe fizic, dar psihic am fost agresati si violati vreme indelungata.

Cand am primit un moment de respiro, nu ne putem opri o clipa sa-l gestionam matur si corect. Am explodat toti de fericire oarba, si ne-am avantat inainte, ca atunci cand diavolul a fost infrant. Dar el nu a fost infrant, ci doar a primit o galeata de agheasma in ceafa de albanez.

Credeti ca am castigat ceva cu adevarat? Nimic mai fals.

1. Pentru ca Steaua este principala sursa de finantare si de acum inainte, si se poate conduce foarte usor si de la vorbitor.
2. Pentru ca ursul nu pleaca de la miere si bazaitul albinelor nu-l agreseaza, si nu-l determina sa renunte, doar il enerveaza.
3. Pentru ca in contextul politic actual poate fi inapoi in vila in 4-5 luni, daca un anume proiect de lege indelung negociat va trece prin Parlament.
4. Pentru ca nu ne putem asuma acest fapt ca pe o victorie, atat timp cat toata lumea a acceptat armistitiul, si contestarile erau pentru moment inchise, cunoscandu-se primele doua puncte.

Singurul lucru pe care l-am castigat cu adevarat este un moment de respiro, de liniste. In curand toate vomele care ii iau apararea, care ling zerul scurs pe sub poarta de marmura a suburbiei Capitalei se vor calma si ele si viata isi va duce cursul mai departe.

Vom mai afla o perioada ce face in celula, cate basini da sub plapuma, daca Lutu ii duce lautari sub fereastra sa cante de dor alean si dusmanii procurori si Virgil arunca chiftele cu prastia printre gratii. Vor trece si astea, si apoi pana cand va iesi precum Nutu Camataru calare pe un cal alb, vom avea parte de liniste.

Este cel mai bun lucru, sa ne putem in sfarsit auzi gandurile, sa rationam fara sa fim bruiati si tormentati de acest personaj care face parte din tagma care a ingropat Romania intr-o hazna din care nici nepotii, nepotilor nostri n-o vor scoate.
Trebuie sa ne savuram momentul si sa nu cadem in penibil. Sa fim inteligenti, plini de umor si adevarati in judecata. Asa ne vom intari si vom putea sa gestionam momentul intoarcerii. Pentru ca el va exista fie ca vrem sau nu.

Doar daca va aluneca pe sapunul scapat in vreun sis, nu vom mai avea parte de asa ceva, doar ca sa fim cerebrali deja, stim ca acest lucru este imposibil, ca doar nu l-au pus in celula cu bebelusii rapidisti, sau cu vreun vietas dinamovist. Si nici nu va face cancer la limba in lipsa camerelor de televiziune. Se va intoarce cu o pofta si mai mare de grobianism si nesimtire.


Si noi il vom trece asa cum i-am trecut si pe Fratii Paunescu, si pe Sfinx, si pe Marcel Puscas, pe Otelea, sau pe altii. Pentru ca noi suntem aici indiferent de ce se intampla in lumea lor inalta, perversa, nedreapta si uneori surprinzatoare.

Surprinzatoare pentru ca daca am fi sperat dupa zeci de achitari, nup-uri, suspendari si aparitii tv, ca pana la urma va reintra la zdup, am fi continuat protestul mai acerb ca niciodata, si daca am putea anticipa corect ce va urma, ne-am face pasii in asa fel incat sa ne recapatam demnitate si libertatea cu adevarat.

Pentru ca raportul de forte este disproportionat si armele v-ati convins toti cei implicati nu pot fi niciodata egale.

Dar asta e frumusetea vietii, trebuie sa ne bucuram de momentul de respiro si ca sa fim in ton cu viata mondeno-culturala bucuresteana, o perioada sa “enjoy the silence”.


Alex (keluboss)

PS: va propun spre lectura un articol despre maretul conducator al Stelei


amintirile mele cu Jiji
Posted on 21 mai 2013 by Laura

… într-o seară, în grădina Casei Vernescu m-am împiedicat de o mogîldeață care se tupilase într-un boschete. La început m-am speriat apoi l-am recunoscut pe Becali care nu mă remarcase fiind prea ocupat să țipe la telefon la cineva: “băăă, mă urmăresc ăștia, cămătarii, băă, tre să fac urgent rost de bani, băă” … Pînă a făcut rost de bani, el nefiind un afacerist, așa cum e prezentat azi pe toate televiziunile, ci un jmecher care a pus mîna la rîndul lui pe terenurile din Pipera dînd bani cu camătă amărăștenilor atunci cînd nu vindea brînză prin cercurile nomenclaturiștilor bucureșteni, n-a ieșit din boscheți și a vorbit la telefon pînă i s-a terminat bateria. Pardon, a urlat la telefon. Eu nu l-am văzut cînd a plecat și mai ales pe unde, deși o vreme, în seara respectivă, m-a interesat asta. (Pe bune acum, cum “faci rost de bani”, repede așa, atunci cînd nu-i ai și te mai caută și niște cămătari nervoși? Furi, dai în cap … mă gîndesc … ce alte soluții ai?)
M-a bufnit rîsul și am plecat în treaba mea. Dar aveam să-l văd de mai multe ori pînă aveau să-l dea afară și să-i interzică accesul în Casa Vernescu și în Casino Palace. De cîte ori venea de atîtea ori făcea scandal: arunca cu jetoane în capul crupierilor (întotdeauna în capul fetelor, niciodată nu se dădea la bărbați, dealtminteri un “bărbat adevărat” ca el nu dă niciodată într-un alt bărbat ci doar în femei), spărgea vitraliile, cerșea de la cămătarii mai săraci tolerați în Casino Palace și-i amenința cu moartea cînd aceștia îl refuzau. Urla. Țipa. Se scălămbăia. Făcea din nou scandal. I-a adus cu el pe Pițurcă – un trișor și un cartofor ordinar care a trebuit să facă la rîndul lui o înțelegere cu cazinoul ca să nu înfunde și el pușcăria -, Olăroiu – ceva mai deștept ca ei -, Walter Zenga - putea vorbi doar despre fotbal sau despre blugii lui, absolut spălat pe creier, Șumudică – un cartofor isteric pe care venea mă-sa și-l lua acasă ori se ruga de fetele de la recepție să nu mai fie primit în casino, și mulți alți acoliți, veri mai mari sau mici – purtau toți numele Becali și semanau izbitor și suspect între ei – și mulți cămătari. O șleahtă ordinară, gălăgioasă, tupeistă. L-am văzut frecîndu-se de o colegă de-a mea, care apoi a venit și mi-a povestit în detaliu toate obscenitățile pe care i le-a șoptit la ureche (mda, Becali, capul de familie, credinciosul, smeritul care face pomeni peste pomeni la muntele Athos. Dar las’, nici colega n-a avut prea mult de suferit, ba chiar a învățat din asta. Mai apoi s-a frecat mai cu folos de alții și a ajuns prezentatoare de emisiune la Antena 2). O singură dată a produs o oarecare ilaritate: atunci cînd, pe jumătate prelins pe marmura recepției, le-a măsurat pe cele două cînterețe din trupa Blondi și-a spus tare, să audă toată lumea: “mdea, bune astea două, puneți-mi-le mie în portbagaj”. O glumă “fină”, cum ne-am putea aștepta de la unul ca el.
O hahaleră. O hahaleră isterică și extrem de prost crescută. Un jeg.
Între toți pușcăriabilii care veneau pe acolo, și erau foarte mulți, unii care au furat mult mai mult ca el (data viitoare vă povestesc de șpăgile date lui Oprescu de grupul de greci extrem de bogați, importatori și distribuitori de consumabile medicale și echipamente pentru spitale, șpăgi care însumau milioane de dolari, povești reale aflate din gura șpăgarilor), el era unul dintre puținii care nu știa cum să se dea în spectacol mai tare. Toți știam cînd intra Becali în clădire: începea imediat să ragă cît îl țineau bojocii. Restul mafioților – briganzilor, unora le plăcea să li se spună așa – erau mult mai reținuți și în consecință mult mai puțini expuși. Pe ceilalți puteai să-i bănuiești de o oarecare istețime. Pe Jiji nu.
După ce a pierdut aproape 480 000 de dolari, managementul cazinoului l-a luat la o discuție lungă, i-a oferit o mașină drept cadou, și i-a cerut să nu mai calce vreodată pe acolo. A fost trecut cap de listă pe celebrul Black List. A încercat să revină și a fost dat afară. Pur și simplu a fost dat afară. Un penibil, nimic altceva. Nici măcar astfel de locuri, în care chiar nu contează de unde ai bani (asta nu e treaba niciunui cazino din lume), dar contează să respecți niște reguli, n-au nevoie de oameni ca el. Casino Palace a renunțat în mai puțin de 6 luni la Jiji și tot grupul lui cu tot cu banii lor. Pur și simplu, poluau atmosfera, pînă și acolo.
*
În foarte multe cazuri, noilor îmbogățiți din România, o dată cu zerourile din cont au crescut direct proporțional și zerourile din creier.
*
Și da, Babiuc și Cioflină au primit prea puțin în comparație cu Jiji. Trebuiau să ia cel puțin de două ori mai mult, pentru că ei reprezentau Statul în afacerea respectivă. Speculanți, traficanți, hoți sînt destui … dacă le dai prilejul să fie … și să facă.
*
Notă:
pentru cei ce spun că acest articol e compus din anecdote: întrucît actoria nu mi-a adus niciodată prea mulți bani, am mai făcut și alte lucruri. De pildă, am fost PR-ul Casei Vernescu 3 ani, exact în perioada în care Jiji și gașca lui veneau acolo.