20-03-13

Iata Faptele. Cum procedam?

"Viaţa noastră cognitivă, din păcate, e mai rea decât oricând înainte. Am trăit perioade în care intelectual puteai să aspiri să ai un nivel de discuţie similar cu ce e în Occident. Acum nu mai poţi. Provincializarea s-a închis.

Ca să construieşti sau ca să deconstruieşti trebuie să ai faptele. Iar eu cred că eşecul societăţii noastre (…) stă în incapacitatea noastră de a stabili care sunt faptele.

Ca să poţi argumenta trebuie să ai faptele. De la istorici până la statisticieni, noi de fapt nu ştim”." (Dossia dixit)


IATA FAPTELE:

1) Se da un club glorios, decent, temut, respectat, greu atacabil;

2) I se ofera unui Cioban prost-crescut, jegos, care nu crede in nimic. Clubul este ingroapat repejor in rusine, prin comportament;

3) Se revolta mai toti suporterii, care – mai toti – acuza jegul Ciobanului si rusinea pe care a adus-o clubului – in mod esential, prin comportament;

4) Jegul Ciobanului continua in toate formele posibile si se extinde asupra clubului in totalitate; devine din ce in ce mai profund, din ce in ce mai sufocant;

5) Revolta suporterilor este la paroxism – se fundamenteaza pe distrugerea identitatii clubului, pe incompatibilitatea celulara a unei continuari a coabitarii;

6) Jegul Ciobanului continua sa se mareasca, iar rusinea in care e ingropat clubul nu e depasita decat de transformarea lui. Din ceva, in altceva. In ceva opus;

7) Se creaza un gol intre club si suporteri. Aceasta departare este potentata de faptul ca jegul isi producea constant rezultate firesti, adica jegoase;

8) Golul incepe sa se umple, distantele dintre club si suporteri incep sa se estompeze. Asta se intampla inainte ca rezultatele sa nu mai fie jegoase.

9) Ciobanul isi reconfirma constant legitimitatea principiala de a-si exercita jegul asupra clubului. Care devine o mizerie – perfect asemanatoare cu Ciobanul.

10) Suporterii care tineau steagul ii acuza, pe buna-dreptate, pe cei pasivi, de lipsa de reactie.

11) Prin hazard, se produc rezultate care nu pot fi produse sub jeg. Dar jegul isi ranjeste constant prezenta (aia acuzata de “mai toti” cu mult inainte de a fi reconfirmat timp de 10 ani, in mii de forme).

12) Golul creat este acoperit in cvasitotalitatea lui. Mai raman cateva scaune goale, rapid acoperite de altii. Rezultatele sunt raspunsul partial. Ele existau si la inceput, atunci cand revolta era nascuta, si la mijlocul perioadei, atunci cand isi atingea o culme.

13) Jegul Ciobanului este confirmat ca ceva normal, care nu mai deranjeaza. Trebuie doar ignorat. Deci e ceva firesc, care face parte din ADN. Chiar il determina. A devenit, de ceva vreme, identitatea clubului.

14) Rezulta un club jegos, 10 ani care confirma jegul si 2-3 ani (pusi cap la cap, fara continuitate!) in care niste oameni reusesc sa obtina normalitatea din cea mai profunda anormalitate. Fapt care nu face decat sa adanceasca anormalitatea, intr-un mod profund pervers.

15) Aproape toti cei care erau revoltati, acum sunt impacati, se simt bine si sustin ceea ce contestau cu furie paroxista. Jegul ala pe care il contestau, si il considerau o calamitate, este azi ignorat, desi a ajuns la o anvergura si un potential distructiv – confirmat si absolut sigur activ in viitor – la puterea zece (10), fata de acum cativa ani.

16) Putinii suporteri care atrag atentia asupra a ceea ce se intampla, intra in conflict cu ceilalti – unii, cu merite infinit mai mari in denuntarea jegului – care reactioneaza agresiv, producandu-se o ultima ruptura, pe masura diferentei dintre ce e si ce nu e normal, ce e firesc si ce e nefiresc, ce e logic si ce e ilogic.

17) Avem un club care a devenit personificarea Ciobanului, considerat nu de mult extrem de nociv, adica incompatibil, si extrem de ignorabil, adica extrem de compatibil, in acelasi timp. Avem garantia ca mizeria va exista mult si bine.

Cei care au luptat contra nocivitatii lui – considerata incompatibila cu Steaua – ignora acum incompatibilitatea, girand ceea ce este absolut sigur ca se va intampla pe termen mediu si lung: transformarea clubului in jegul contestat inca de acum 10 ani si ajuns azi la o dimensiune fantastica, pe masura de jegoasa.

Argumentati, construiti, deconstruiti, sustineti, distrugeti, afirmati, negati, explicati, acuzati, scuzati, adica faceti ce vreti.

Nu cred ca sunt oameni care pot judeca chestiile astea. Mai bine zis, e indicat ca nimeni sa nu faca judecati de valoare, sau asupra caracterului actiunilor, pentru ca asta nu ne-ar duce decat intr-o zona atat nedifinita ca structura, cat si predispusa la excese personale, care n-ar face decat sa adanceasca o falie.

Deci nu e deloc bine sa punem etichete si sa aruncam epitete, sau sa tragem concluzii, ori judecati de valoare.

Dar e absolut vital, pentru viata noastra cognitiva, adica pentru viitorul nostru comun, sa stim faptele. De aici putem construi ceva. Sau nu mai putem, dar macar vom sti asta.

Sa avem in vedere ca, de fapte, nu putem scapa. Nimeni nu poate.

Filip Pindean