23-02-13

Magica Steaua

Steaua București 2- 0 (4-2 după penaltyuri)

Impresionantă imaginea cu acea doamnă care se ruga….apoi a urmat imaginea copilului care se ruga la rândul său. Mărturisesc că mi-a zvâcnit inima cu putere la vederea prichindelului: mi-a adus aminte de anii copilăriei mele când urmăream meciurile Stelei și mă rugam să învingă.
Și câți or fi făcut la fel ca mine, acum oameni în toată firea cu familii și copii…Și câți or face acum la fel: noua generație de steliști, o echipă care se încăpățânează să trăiască prin suporterii săi, o echipă care nu vrea să își încheie legenda prin victoriile sale.

…o VIAȚĂ DE STELIST…una petrecută cu gândul la Steaua și la meciurile ei, când iubire extremă când momente de detașare. Și totuși mă simt ca un trădător pentru că nu am mai crezut.

În seara aceasta am primit o lecție. Mă refer doar la mine. Am crezut în victorie dar nu am crezut în calificare, poate e prima dată în cei aproape 30 de ani de când sunt stelist. Reghe și băieții lui mi-au adus aminte de Steaua, de ce înseamnă această echipă.

Despre meci?

Pur și simplu este incredibil ce au făcut băieții, iar ceea ce m-a impresionat profund a fost spiritul lor de luptă. Iar de data aceasta nu a mai fost vorba de noroiul din Ghencea ci doar de calitate și mult, mult fotbal jucat de români la firul ierbii și cu pressing sufocant. Mai mult, golurile noastre au fost extraordinare și – atenție – marcate de fundași.
Dacă adaug că această victorie a fost obținută fără doi jucători de bază – Pintilii și căpitanul Bourceanu – valoarea acesteia capătă dimensiuni și mai mari.

La finalul meciului am fost foarte mulțumit de modul în care s-au bucurat jucătorii noștri.
Am văzut multă decență, deci superioritate, demonstrația că într-adevăr roș albaștrii s-au așteptat să câștige, nefiind ceva de domeniul senzaționalului. Steaua a fost cu două clase peste adversari, iar golurile au fost fabuloase. Îndrăznesc s-o scriu că atacul nostru încă este la un nivel foarte slab deoarece, ținând cont de ritmul și de tăria steliștilor, jucătorii noștri ar fi putut să-și elimine adversarii în timpul celor 90 de minute.

Chipciu, Latovlevici, Chiricheș, Gardoș și Tătărușanu au jucat perfect, iar Adi Popa, Pârvulescu, Tatu, Filip, Râpă și – incredibil – Nicolici s-au sacrificat și au alergat extraordinar. Reghe a făcut o mutare perfectă la pauză, înlocuindu-l pe Prepeliță cu Filip, nu pentru că primul ar fi jucat slab în prima repriză ci, pentru că avea deja un cartonaș galben în poziție de închizător și – mai ales – pentru că al doilea a jucat foarte bine.